si bunicul meu a fost mare croitor in sat...si bunicuta la fel o priceputa in toate...:)

Frumos :) Si parintii mei au lucrat in bransa, dar haine din piele. Pe mine nu prea m-au atras hainele din piele. Doar incaltamintea :)
N-am reusit sa fac poze la lucrarica mea (care are si piele) pentru ca am uitat ca aparatul este acasa si nu la serviciu :)) Fac maine. Sau poate reusesc in seara asta.

E uimitor să constatăm cât de mult din noi aparține generațiilor de bunici! (ca toată ȚARA asta, de altfel!...) Aștept contraziceri, dar sentimentul meu e că firul acesta s-a rupt cândva, undeva... Nu știu dacă numai digitalizarea ori consumerismul au ”ecranat” acestă continuitate, dar azi, chiar de-ar mai fi ”ceva” de ”lăsat”, nu prea mai e nimeni la ”primire”...

Chiar am vazut un reportaj cu asa ceva. Era un mester artizan care facea palarii cu pene de paun si care spunea ca nu se cauta si nici tinerii nu au rabdare, plus ca nu e o meserie banoasa.

Nu că părinții n-ar fi avut ce ”lăsa”!, Doamne ferește!... Dar când ești împărțit între a pune o pâine pe masă și... ședințele cu părinții, doar la pensie se mai găsește răgaz pentru altceva decât corvoada zilnică!... (asta... dacă nu-ți găsești și-atunci alte ”stindarde” de dus, gen... ”mortu' nostru!” - scuze, da' chiar nu m-am putut abține! - bunii noștri mergeau la nunți ori înmormântări doar chemați, și asta în familie, ori poate eu sunt DEJA amnezica!...)

E clar ca sunt alte vremuri, alte tentatii. Noi, daca nu aveam prea multe activitati, ne mai faceam de lucru. Pacat ca nu aveam atatea materiale la dispozitie. Faceam niste cosulete de Craciun din carton si pungi din plastic colorate, ghirlande din hartie glace. Tricotam, coseam hainute la papusi, mai faceam si zahar ars cu seminte de floarea soarelui sau nuca. Il turnam in capace (nu erau cele cu filet) si se desprindeau foarte frumos :)

Alte vremuri, Soso! Imi faceam coliere din paste fainoase marunte ca niste stelute pe care le ardeam usor in tigaie sa aibe diferite nuante. Cand facea mama placinta cu mere, adunam samburii si imi faceam bratara pe care dupa ce se usca o dadeam cu oja ....

Imi pare rau ca n-am o fata sa pot macar sa incerc s-o invat sa tricoteze sau sa croseteze.

bunicul facea haine si pentru soldati...si chiar pentru copiii saraci din sat ,cica ....ii chema si le facea una ,alta...saracul ...a murit la 35 de ani trecand Buzaul ,iarna...si bunica i-a supravietuit pana la 101 ani!o lectie de viata pentru mine cum o tanara cu 3 copii mici a reusit sa-i creasca singura necasatorindu-se...:(...off....eu maine ii fac pomana de 40 de zile...:( mi-e un dor imens de ea...offffffff

da nicole...si eu din stelute din alea mici,floricele...si daca va amintiti era moda acelor de siguranta mari decorate cu margelute...si atasate la blugi...bilute in par...tricouri taiate pe margine...franjuri si cu bilute...mie mi-e dor de vremurile acelea...:)

Si noi faceam la scoala coliere din stelute :) Si cand gaseam bilute din plastic colorate parca gaseam comori.
E greu Carmen, dar raman amintirile ...

Si mie. Parca ne trebuia atat de putin sa fim fericiti...

Erau unele care se desfaceau si le prindeam in par :)

da....insa nu erau asa frumos colorate...eu mai luam de la poloneze de la solar din eforie nord...:) si alte nimicuri...daca va amintiti...gaseam si papuci faini si tot felul de lucrusoare pe care nu le gaseam prin magazinele noastre....de...si iarna nu mai spun...banane si portocale la greu....din port...chinezarisme...prosoape din bumbac adevarate...maieuri...multe...noi mai gaseam aici la mare...guma nu mai spun...bine mie imi aducea si tatal multe...:)..il asteptam in port si cand urcam in cabina bagajul era devastat...of...ce vremuri...

Tu erai intr-o zona care permitea :) La noi nu erau ...

mai erau si pe al tulcea,braila,galati....cine este de pe acolo poate isi aminteste...:)..rona parca este din tulcea...n-am mai vazut-o...:(

Începem dimineața cu un scurt intermezzo organizatoric: din motive obiective,
www.breslo.ro/Product/Fular-Rainbow_790998 se retrage (în plină glorie!...), urmând a fi înlocuit cu o altă explozie de exuberanță de la Handmadewithlove.by.M.
Multă inspirație în continuare și mult spor la ”materializarea” fiecărui vis!...

Am intrat sa vad si eu data limita a concursului,parca,parca m-as infinge si eu cu ceva,...mi-e dooor!

:)

Tocmai mă gândeam să sun din goarnă către Marmația, că taaaare de mult nu am mai auzit vești de la tine, Carla!Concursul și-a propus un 24 ian. pentru încheiere, dar... cine știe?! - la câte sărbători am avut de... ”răzbit”... Mai vedem... Oricum te așteptăm cu mare drag (și doooor!...):))

Azi am prins un strop de soare si am facut poze :) Asa ca am adus si eu prima lucrare (sper sa reusesc sa o fac si pe cea de-a doua).
www.breslo.ro/Product/This-is-me---Colier-din-piele-si-matase_795206

Iata prima lucrare pe care o inscriu in concurs: www.breslo.ro/Product/Clasic-pearl_795225
Voi adauga imediat si cea de-a doua lucrare.

clasic si neconventional...frumoase ambele

Cea de-a doua lucrare pe care o inscriu in concurs poarta denumirea Clasic sic. Iata linkul www.breslo.ro/Product/Clasic-ic_795247
Cu ambele lucrari concurez la categoria clasic.

Multumesc Carmenn pentru cuvintele tale frumoase adresate lucrarii mele.

Soso, draga mea, nu știu ce să admir mai degrabă - introspecția dezarmantă prin sinceritate, sau colierul somptuos, dar atââââââât de diferit de tine, asa cum te știm până acum!... Sau greșesc?! - fiecare dintre voi mă faceți să vă ”răsfoiesc”, iar și iar, pentru a vă re-descoperi ȘI în felul în care vă vedeți în ”miezul” inspirației personale... Și ”întoarcerea” la... moștenirea lucrului în piele - la fel de impresionantă!!!
DragomirOctavia, salutăm cu o reverență colierul care ilustrează cât se poate de sugestiv farmecul prețios al clasicelor perle! Lucrătura minuțioasă în sârma de argint a zecilor de bobițe prețioase crește și ea valoarea colierului (intrinsecă ori artistică), iar rezultatul este un colan a cărui bogăție poate decora un decolteu oricât aristocrat! Iar dacă ar mai fi rămas ceva neclar, declarația pro-clasic este completată de un pandantiv desprins parcă dintr-o ținută regală - o bijuterie căreia doar panglica bleu îi lipsește pentru a trece în categoria înaltelor distincții - monarhice ori republicane, deopotrivă!
Mă bucur că a fost o zi bogată, așa cum așteptăm pe mai departe!

Aigile sunt foarte emotionata. Am citit ceea ce ai scris tinandu-mi rasuflarea. Ma bucur nespus ca ti-au placut bijuteriile mele inscrise in concurs. Le-am lucrat cu mare drag asa cum fac eu de obicei.
Si acum sa ne amuzam putin. Aigile, cum puteam eu sa lipsesc de la concurs? De cand ati postat pe site ca se organizeaza un nou concurs am zis: si eu si eu vreau sa particip. Cei drept mi-a luat ceva timp sa execut cele doua lucrari caci tema propusa nu este deloc usoara.

... iar ”răspunsul” tău a fost unul pe măsură! - deci laudele ți se cuveneau!... Dar dacă vrei, ai putea să ne spui - tot cu titlul de... ”anecdotă” (!...) - cam câte ore ai croșetat și răsucit sârmulițele, potrivind și echilibrând ”lacrimile” sidefii într-un ”rezultat” ce pare la îndemâna oricui (deși noi ȘTIM că nu-i așa), doar pentru că e o imagine a ”clasicului”, distins și valoros...

Ligia, multumesc pentru cuvintele frumoase :*) Nici nu as sti sa explic foarte bine de ce e atat de diferita lucrarea. Dar cineva care a vazut-o (si care ma cunoaste cat de cat) a zis ca e asa cum sunt eu :)

Atuuuunci, ”disimularea”( în glumă spus!) e în ce-a fost pâna acum?!? - deșiiiiii, îmi amintesc eu o rooooochieeee cu ceva-ceva semnale!...
Mă întreb cât de schimbată ar arata lumea asta dacă de mâine s-ar ”abroga” toate convențiile, tradițiile, regulile?... Probabil ar fi o... cacofonie, de aceea, de cum deschizi ochii și până-i închizi la loc, tot asta e de învățat: CE/CUM SE/NU SE FACE!...

Stai sa vezi ce urmeaza :)))

TRUTH OR...DARE!...
Clasic?...
Neconventional?
Cine suntem noi, unde si cand ne regasim? Care sunt valorile si valentele noastre? Pentru ce si cand ne razvratim? Iata laitmotivul avestui concurs, reiterat printr-un omagiu adus azi, 15 Ianuarie, marelui Eminescu:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
(...)
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama
(...)

Nimic mai adevărat! - toate s-au trăit deja pâna la noi, la fel(!), așa că, nici prea mult entuziasm, nici prea multa dezmăgire nu ni se cuvine a risipi în raport cu Veșnicia!... Deși atat de tristă, ca orice elegie, poezia aceasta e de fapt un sâmbure de optimism îngropat într-un abis de disperare: oricât de sus ai ajunge, nu ești singurul, oriâat de jos ai cădea, e tot un drum bătătorit, ceea ce nu e chiar deznădajduit, nu?!... Poate că asta ar trebui să fie mereu pe prima pagină, nu contezaă unde: știri, știință, mondenități...

Mă bucur să-l omagiem în pagina concursului nostru pe Mihai Eminescu - POETUL, de al cărui har, care transcende arta literară (și... TIMPUL!) nu obosim a ne minuna!( ca și de pluridisciplinaritatea geniului său, ce ni se pare azi atât de la-ndemână, în era surfingului ...virtual!)
Daaar, revenind (prozaic!...) la ”oile noastre”, scriam, chiar când mielena își începea evocarea:
"Pauzele lungi și dese...” - creuzetele lucrărilor de mâine... - cel puțin așa sper!!!
Ori poate ați pățit și voi ca mine, că am rămas fără mâini tocmai când aveam mai mare nevoie de ele! - mă rog, doar câteva degete mi-s ”betege”, dar fără arătător mai pas de ține ceva în mână!, și uite-așa bat pasul pe loc, și premiile plâng, neterminate! Am zis să stau departe de cuțite, ciocane, clești și șurubelnițe, dar am remarcat abia acum că fac parte din... trusa mea zilnică de scule!...
Deci, în speranța că (voi)sunteți puse pe treabă (chiar murmumurând ”... Eminescu-u-u...”) vă invit să priviți lucrările înscrise până acum, ca un imbold pentru cele care vor veni:

www.breslo.ro/Treasury/view/TRUTH-orDARE---by-now_34451

M-am declarat oficial nonconformista, dar chestia asta ma face sa ma simt cumva non-eu. Atat de non-eu incat se pare ca ma inscriu la acest concurs numai cu chestii care n-as putea sa spun ca ma definesc foarte tare. Adica hm... un concurs la care particip fara sarma?!
Vreau sa va anunt ca bratara cubica din lemn, care a fost in club cu stapana ei, s-a bucurat de maxim succes si a fost remarcata in primul rand de baieti. Si privita, desigur, cu teama :)) Deci o incadram oficial la arme?
Iar acum, inca o piesa non eu - ca mai nou am dat si in damblaua crosetatului - ia poftiti si de la mine o caciula rusinoasa! www.breslo.ro/Product/Caciula-broscuta-rusinata_794047

SOOOOOO CUTIE, CUTIE, CUTIE!!!! Can I have thouse ceeks for the same price, please, please, please?!?... (aaahh, ce dor îmi e de obrăjorii aceia parfumați!...)
So, aceasta ești tu, când... nu ești tu! Sau poate cea care vei deveni, pentru că iată, un drum nou te poartă prin ”locuri” pe care vei ajunge să le îndrăgești, posibil chiar mai mult decat... ”sârmele” - cine știe?!...

oac-oac...frumi...

Buna seara si La multi ani tuturor !
S-aveti un an usor, frumos, cu spor, cu sanatate !
N-am rezistat tentatiei si mi-am facut curaj sa particip la acest concurs, la "capitolul"neconventional cu piesa :www.breslo.ro/Product/COS-CU-FLORI-COLIERPARTICIPA-LA-CONCURS-TRUTH-OR-DARE_797182.

No.2
www.breslo.ro/Product/Locket_797199

Bun venit, mirelamohjazi! - un coș cu flori delicate, al căror parfum parcă-l ghicești în unduirile rozacee, e tot ce-ti trebuie ca să uiți de iarnă și ger!... Un colier ca o declarație impetuoasă într-o înfiorată noapte de vară - neconvențional doar pentru că oamenii cred că declarațiile se fac după reguli și, eventual, programări...
Și FIMARC, care transformă un ”obiect” convențional, cum este inima, depozitar al atâtor lucruri obișnuite, ca iubire, ură, speranță, dorință, iertare..., în ceva atât de neobișnuit, ceva care, rupt în două, să-ți spună cum ești în realitate ( la partea cu... fițuici nu mă bag, până și pentru mine e prea... necovențional!...).
Mă bucur că ne îmbogățim ”colecția” cu tehnici și viziuni cât mai diferite și complexe!

Aș vrea să vă reamintesc să păstrați în magazine piesele înscrise în concurs - până cel puțin la jurizare! Azi, când am alcătuit galeria, nu am regăsit prima piesă prezentată de jinarlavinia (și nici premiile realizate de catre m3alexx)...

la mine una dintre caciuli s-a vandut...ce sa fac, sa o trec ca si cum mai e in stoc si o scot dupa aceea?

Da, cam așa ceva...

Am oscilat mult intre clasic si neconventional. Si iata ce-a iesit:
www.breslo.ro/Product/Set-agate-mov_798236

Clasic, nu?

cred ca da...:)

Claaaasic, desigur!(ezit încă în legătură cu gluma, că nu vreau să vă supăr, dar nu pot să fac abstractie de ea ori de câte ori lucrez cu mov!...:))) Elegant si aristocrat ( tot movul e de vină!:)), setul are o combinație de culori chiar clasică, și aduce distincție oricarei toalete din aceeași gama...

Cu putin mov....

Dap...

Salutare dragelor!!
Vin si eu repejor cu prima piesa, la categoria aleasa inca de la inceput , asadar:
DARE : www.breslo.ro/Product/Set-Warrior-in-the-concrete-jungle_798559
Daca am timp si inspiratie poate aduc si a doua piesa desii cam greu ca a inceput sesiunea.
Promit insa ca revin cu un premiu (mai multe ) in curand.
Felicitari tuturor care s-au inscris pana acum , lucrari deosebite si pline de personalitate :) Si sigur vor mai urma multe
XOXO
Nico