M-am inscris in comunitatea Breslo acum o luna si cind am dat peste Forum, mi-a placut foarte mult ideea de concurs. Am inceput sa citesc filele una cate una si dorinta de a castiga, macar o mentiune sau acolo...ceva... s-a transformat in dorinta de a participa fara pretentii pre

Ah... ma omoara calculatorul. Calculatorul este bun mititelul, eu nu ma impac cu el, nu stiu pe ce am apasat ca mi-a postat povestea fara sa termin ce aveam de spus.

Asa ca continui... m-am hotarat sa particip, dar trebuia sa ma incadrez intr-o tematica. Pentru mine vara inseamna musai sa imi amintesc de mare, de soarele de la 2 Mai. Si de ce sa imi amintesc? Pentru ca nu am mai fost la mare decat in vizita, nu m-am mai prajit pe nisip de 7 ani, n-am mai intrat in apa tot de atat. Cand doctorul iti zice ca nu ai voie, trebuie musai sa te conformezi, mai ales daca ti-ai propus sa traiesti pana la 94 de ani! Glumesc bineinteles!

Din momentul in care am citit de copiii cu handicap care au participat la Olimpiada, am inceput sa ma schimb, am prins mai mult curaj si inspiratia a venit in mod neasteptat. Rezultatul?

Bineinteles ca pe langa multe altele s-ar parea ca sufar si de sindromul deficitar al persoanelor virstnice, asa ca am uitat sa ma inscriu la concurs cu setul de bijuterii:

"Valuri aurii"
www.breslo.ro/Product/Set-de-bijuterii-Valurii-aurii-pentru-concursul-Vara---sectiunea-bijuterii_995275

Bun venit FlorinArtBijoux printre noi.Printre noi ca si comunitate dar si printre noi,impatimitii de concursuri!
Si nu pot decat sa ma bucur vazand ca avem inca un debut in "Anotimpuri"!
Un alt motiv de bucurie e si faptul ca ai luat topicul fila cu fila iar finalul,participarea cu un produs atat de plin de emotii,amintiri si dorinte,e incununarea perfecta a tuturor gandurilor,dorintelor si emotiilor (de)scrise pana acum.
In plus,daca n-as fi citit intai descrierea produsului,mai aveam si miel de dat:)) dar nu pentru ca te-as fi botezat ci pentru ca ti-as fi schimbat sexul...sau pentru asa ceva s-o fi dand un alt animal?!...hmmm...uite ca nu stiu....
Ceea ce stiu e ca unduirile aurii te duc cu gandul la tot ce inseamna relaxare,abandon total in bratele marii,ale caldurii,ale nisipului...Frumos debut!

Draga Silvia, intr-adevar FlorinArtBijoux te poate duce cu gandul la un Florin mai degraba decat la o Florina. Dar as fi lungit-o prea mult daca scriam FlorinaArtBijoux, plus ca de multe ori toti cei care mi-au vazut lucrarile(si care nu ma cunosteau personal) mi-au marturisit ca ar fi bagat mana in foc ca sunt de sex masculin. Eu sunt foarte fericita ca sunt femeie, nu am complexe de genul acesta, din contra, gasesc ca a fi femeie este uneori o sansa in plus in lumea asta stapanita de puterea masculina.

Iti multumesc pentru incurajari, de fapt am foarte multa nevoie de asta, mai ales ca sunt noua pe aici. Nici macar nu m-am dezmeticit bine cum sa navighez prin site, cu mare greutate fac totul, uneori se sterg informatiile privitoare la postarea produselor pe site. Dar o iau de la capat mereu si pana la urma sper sa reusesc sa ma obisnuiesc atat cu "masinaria site-lui" dar si cu voi, membrii "creatori" si "scriitori".

Pas cu pas,fila cu fila,cu rabdare (care nu ne lipseste,altfel n-am migali frumuseti din margele,sarme,piele sau matasuri),o sa inveti tot ce tine de acest forum,Florina!Iar calculatorul,ca si forumul,iti vor deveni prieteni buni.
Iar noi,cei care "bantuim" pe-aici zi de zi,iti vom fi alaturi oricand vei dori sau vei avea nevoie.

S-ar parea ca la mine INSPIRATIA a sunat de doua ori, intocmai ca celebrul postas.

Si de data asta a fost trimisa tot de MAREA NEAGRA, iubirea mea trecuta. Mi-a trimis o minunatie de melc cu straie aurite care a venit insotit de alti doi melci adusi de valuri, sa nu fie singurel la concurs.

www.breslo.ro/Product/Pandantiv-Melcul-mov-imbracat-in-haine-aurii--pentru-concursul-Vara-sectiunea-bijuterii_995877

Am inceput bine săptămâna,cu o prima creatie şugubeaţă si aducătoare de bună-dispoziţie!
Da,poştaşul lui Cain sună întotdeauna de două ori,dar aici,pe forum,poate sa mai sune o dată...Poate te mai loveste inspiraţia şi aduci şi o a treia lucrare...

"Melcul se aseamănă cu poetul: spală cu limba drumul călătoriei sale."

Admirati creatiile inscrise pana acum in concurs:
www.breslo.ro/Treasury/view/O-vara-de-poveste-I_47119
www.breslo.ro/Treasury/view/O-vara-de-poveste-II_47121
www.breslo.ro/Treasury/view/O-vara-de-poveste-III_47122

Din pacate,7 creatii nu apar in galerii,ori datorita vanzarii,ori pentru ca magazinul respectiv e in vacanta,dar se va rezolva!

Avem doua magazine in vacanta si unul inchis.Speram sa-l redeschida!

Marcela-Fimarc,am rugamintea sa schimbi stocul din 0 in 1 la produsul:
www.breslo.ro/Product/Fructe-de-padure_965443

Mielena e plecata,dar,sper ca va schimba si ea stocul din 0 in 1 la produsul:
www.breslo.ro/Product/Maci-rosii_969948

bine v-am regasit:) ma inscriu si eu in concurs cu un set de vara

www.breslo.ro/Product/Nu-ma-uita-sunt-Floarea-soarelui-si-o-gaza-Baraganul-pe-o-ie_996232
pentru concurs :D

Bine ai (re)venit,Corosan,in mod sigur nimeni nu va uita cum arata Baraganul pe o ie!Modern imbinat cu traditional,veselie si frumusete!

"La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă "

Picatura de suflet!
"Ultimele trei cuvinte...

Era odata un tanar si ambitios cavaler care era cunoscut pentru viata sa dezordonata. Un tovaras inimos incerca sa-l faca sa se gandeasca la riscurile pe care si le asuma infatisandu-se in fata Domnului, la ultima judecata, cu sufletul ingreunat de pacate.
"Nu mi-e deloc frica", raspunse dispretuitor cavalerul. "Stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Inainte de a muri voi rosti trei cuvinte prin care mantuirea vesnica imi va fi asigurata. Voi spune: "Isuse, ai mila, iarta-ma."
Tovarasul sau clatina din cap, iar cavalerul isi continua viata depravata.
Intr-o seara, pe o furtuna grozava, tanarul nostru calarea cu repeziciune pe malurile unui fluviu umflat de ape, nevrand sa intarzie la o petrecere. La un traznet, calul se sperie si-l arunca din sa tocmai in valurile involburate ale fluviului. Ultimele trei cuvinte ale cavalerului inainte de-a muri au fost: "Crapa, martoaga nenorocita!

Morala o trage fiecare..."

Cred ca m-a luat de tot "Valul" creatiei. Mi-e frica sa nu ma ia de tot, asa ca ma opresc la participare doar cu doua bijuterii postate pentru concurs.

DAR... fiind luata de val, ma mai las putin antrenata (ieri seara am mesterit pandantivul) si daruiesc si eu unei participante la concurs, ce credeti?

Chiar Valul insusi, de fapt un "VAL IMPIETRIT" strins bine in chingi de sarma argintata si impodobit cu "spuma de perle mici de cultura", apa impietrita transformata in Lapis-Lazuli, howlit turcoaz, amazonit si acvamarine mici.

Sper ca pandantivul sa-i aminteasca castigatoarei ca cel mai important este sa termini cursa cu obstacole a vietii, indiferent daca iesi pe primele locuri sau nu.

www.breslo.ro/Product/Pandantiv-Valul-impietrit-PREMIU-oferit-pentru-o-castigatoare-a-concursului-Vara-sectiunea-Bijuterii_996779

Bună seara,
Înscriu şi a doua lucrare în concurs, în sfârşit m-a pocnit inspiraţia :)
www.breslo.ro/Product/Evening-Primrose_996790

lilianamurariu,
o compozitie care trezeste mirajul dragostei si iubirii...
Jadul, Rodonitul si Cuartul Roz sunt cristale care rezoneaza cu inima si se potenteaza reciproc. Felicitari!

As vrea sa fac o mica rectificare, sper sa nu supar pe nimeni... referitor la cadoul pe care il ofer unei concurente (sau concurent) care nu a urcat pe podiumul de premiere, asa ca o sa schimb un pic datele problemei trimitand acelasi produs la care am modificat titlul... scuzati stangaciile mele va rog!

Am hotarit sa ofer premiul unei concurente care NU a urcat pe podiumul de premiere.

Revin cu link-ul

www.breslo.ro/Product/Pandantiv-Valul-impietrit-PREMIU-oferit-unei-concurente-NEcastigatoare-a-concursului-Vara-sectiunea-Bijuterii_996779

Ce ma bucur ca inspiratia loveste asa des!Mai ales ca nici nu e dureros cand te loveste:))

Florina,multumesc pt premiu,e foarte frumos si estival pandantivul!Parca e o bucatica de mare rupta si prinsa in eternitatea sarmei!Si lasa-te luata de Val!
Vom hotari la urma la cine va pleca frumusetea de premiu.
In privinta stangaciilor,cum le spui tu,te asigur ca nimeni nu le ia in seama.
Vor lua in seama cuvintele care indeamna atat de frumos la continuarea cursei vietii..

liliana,e atat de varatic colierul tau!Si,dupa cum spunea si dragul nostru George,ai reusit o simbioza extrem de reusita intre semipretioasele care au legatura cu iubirea!

"Primule

parfumuri strămutate pe planete
cu stele fierbinţi
aduc în inima ta ninsori
cu fulgi mov

petale desenate pe alte petale
flori cu cifru
invocă zăpezile de odinioară şi nasc iluzii
în ultraviolet."

Picatura de suflet!
"Crezul optimistului.

Îmi promit ….
Să fiu atât de puternic, încât nimic să nu îmi mai poată tulbura pacea interioară.
Să nu mai vorbesc decât despre sănătate, fericire şi prosperitate, cu toţi cei care îmi ies în cale.
Să îmi ajut toţi prietenii să creadă că merită tot ce este mai bun de la viaţă.
Să văd aspectul pozitiv al tuturor lucrurilor şi să îmi transform acest optimism, în realitatea mea personală.
Să mă gândesc numai la ceea ce este bun, să acţionez numai pentru ceea ce este bun şi să mă aştept să primesc de la viaţă tot ce este mai bun.
Să mă bucur la fel de mult de succesele altora, cum mă bucur de propriile mele succese.
Să uit de toate greşelile pe care le-am comis în trecut şi să nu mă mai gândesc decât la marile realizări ale viitorului.
Să îmi exprim tot timpul bucuria şi să zâmbesc tuturor creaturilor care îmi ies în cale.
Să mă concentrez atât de intens asupra îmbunătăţirii propriei mele fiinţe, încât să nu mai am timp să îi critic pe ceilalţi.
Să fiu prea destins pentru a-mi face griji, prea nobil pentru a mă mai enerva, prea puternic pentru a mă mai teme şi prea fericit pentru a mai permite în viaţa mea, prezenţa necazurilor.
Să mă gandesc la mine însumi numai in termeni pozitivi şi să proclam acest adevăr lumii întregi, nu prin cuvintele mele, ci prin faptele mele măreţe.
Să trăiesc cu credinţa că întreaga lume este de partea mea, atât timp cât îmi păstrez increderea în aspectele mele pozitive.”

Buna dimineata.
Picatura de suflet!
"Sotia perfecta
Mulla Nasrudin sedea în pravalia sa de ceai când sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", îi spuse vecinul. Dar,tu nu te-ai gândit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin îi raspunse: "Ba da, m-am gândit. Si când eram tânar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-ma spre Isphahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituala pe atât de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât si în momentele cand eram doar noi doi. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", îl întreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinând din cap, "si ea cauta sotul ideal."
A iubi înseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta"

Si,ca sa si radem putin,iata o gluma care ne-arata cat de complicat este sa gasesti o persoana care sa corespunda idealului nostru de perfectiune:
"Un celibatar îi ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."

"Casatoreste-te cu un pinguin", îi raspunse calculatorul.

:)))))

Draga Silvia, Picatura de suflet pe care o sorb in fiecare zi in loc de cafea(fiindca nici cafea nu am voie), s-a potrivit de minune cu aniversarea noastra(a mea si a sotului meu). Astazi am implinit 20 de ani de cand ne-am unit destinele intr-o bisericuta mica si saraca(pe atunci o renovau, era plina de schele si moloz). Chiar imi amintesc o faza tare, era un preot batran si sugubatz Parintele Mihai Tataram, care te "citea" de cum intrai in campul lui vizual. Asa ca pe mine m-a citit ca eram indragostita lulea si cand mi-a oferit piscotul inmuiat in impartasanie, l-a tras un pic inapoi si a profetit: "Stai incet ca nu ti-l ia nimeni". Dar se pare ca s-a referit la barbat nu la piscot :))

Intru si eu cu un prod. in concurs daca ma primiti ...
Set- Lunga vara feirbinte-Concurs *VARA ROMANEASCA* -Sectiunea Bijuterii
I.D produs 997436
Dana

Florina,sa fie multi ani si de-acum inainte,sa fie cu sanatate (atat cat se poate) si,mai ales,sa fie cu iubire si intelegere!Tot ce e cladit pe dragoste adevarata,dureaza!
Si o dedicatie,cu tot dragul!
http://www.youtube.com/watch?v=icgzOQEzM8Y

Bun venit in concurs,LadyShop,te primim cu cel mai mare drag!
Intr-adevar,avem o lunga vara fierbinte si la propriu,si la figurat.
100 de sori s-au prins in hora in creatia ta.Am rugamintea sa-mi spui daca esti debutanta in concursurile de pe forum.

"Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste" Virginia Carianopol

Si,cu voia ta,pun linkul complet al lucrarii,pentru o vizualizare buna si usoara.
www.breslo.ro/Product/Set--Lunga-vara-feirbinte-Concurs-VARA-ROMANEASCA--Sectiunea-Bijuterii_997436

parca suntem in stupul cu miere...frumi...

Picatura de suflet!
Bambusul
Într-o gradină de soi, crestea un bambus cu o înfăţişare aparte. Stăpânul grădinii îl îndrăgea mai mult decât pe orice alt copac. An dupa an, bambusul creştea si se făcea tot mai puternic şi mai frumos, deoarece ştia că Stăpânul îl iubea şi era fericit pentru aceasta.
Într-o zi, Stăpânul grădinii se apropie de arborele său cel drag şi îi spuse:
- Bambusul meu drag, am trebuinţă de tine.
Minunatul copac simţi că venise clipa pentru care fusese creat şi zise, cu multa bucurie:
- Stăpâne, gata sunt. Fă din mine ce vrei.
Glasul Stapânului era grav:
- Va trebui să te tai,însă,pentru a putea face ceea ce vreau cu tine.
Copacul se înspăimântă:
- Să mă tai, Doamne? Pe mine, cel mai frumos copac din grădina ta? Nu, te rog, nu! Foloseşte-mă spre bucuria ta, Stăpâne, însă, te rog, nu mă taia.
- Bambusul meu drag, dacă nu te tai, nu te pot folosi.
Peste gradină se aşternu tăcerea. Până şi vântul încetă să mai bată. Bambusul îşi plecă încetisor coroana şi murmură:
- Doamne, dacă nu mă poţi folosi fără a mă tăia, retează-mă.
- Bambusul meu drag, continuă Stăpânul, nu doar că trebuie să te tai, dar trebuie să-ţi retez crengile, si frunzele.
- Stăpâne, ai milă de mine. N-ai decât să-mi distrugi frumuseţea, dar lasă-mi măcar crengile şi frunzele!
- Dacă nu le tai, nu te pot folosi! Soarele îşi ascunse faţa, un fluture îngrozit îşi luă zborul. Tremurând, bambusul zise încetişor:
- Stăpâne, retează-le!
- Bambusul meu drag, dar trebuie să fac mai mult decât atât. Trebuie să-ţi despic tulpina în două şi să-ţi scot afară inima. Dacă nu fac asta, nu te pot folosi.
Bambusul se plecă până la pamânt si îngăimă:
- Doamne, taie-mi tulpina şi scoate-mi şi inima.
Astfel, Stapânul grădinii tăie bambusul, îi reteză crengile şi frunzele, îi despică tulpina în două şi îi scoase măduva. Apoi îl duse într-un loc unde ţâşnea un izvor cu apă proaspătă, undeva în apropierea câmpurilor sale care aveau de suferit de pe urma secetei. Cu multă atenţie, legă la izvor unul dintre capetele bambusului său drag, pe celălalt îndreptându-l spre câmpul uscat.
Apa cristalină, proaspătă si dulce începu să curgă prin trunchiul bambusului spre câmpuri. Acolo se sădi orez şi recolta fu din cele mai bune.
Astfel, chiar retezat si ciopârţit, bambusul deveni o adevărată binecuvântare.
Pe când era copacul cel frumos, bambusul trăia doar pentru sine şi îsi contempla propria frumusete. Retezat, rănit, desfigurat, se preschimbase într-un jgheab pe care Domnul îl folosea pentru a face împărăţia sa roditoare.

Ceea ce noi numim suferintă,Dumnezeu denumeşte: "am trebuinta de tine"!

Weekend placut tuturor!

Picatura de suflet!

"Capitalul
Un tată dăduse cu ceară caroseria masinii, iar acum o freca cu grijă pentru a-i da luciu. Băiatul său de unsprezece ani îl ajuta, frecând cu cârpa barele de protectie.
"Vezi, dragă", spunea tatăl, "masina este un capital al familiei, trebuie s-o îngrijim, să-i acordam atentie si timp."
"Sigur, tata."
"Asa,fiule!"
Urmă un moment de tăcere.
"Atunci eu nu sunt un capital al familiei," sopti încet baiatul.
"Dar de ce spui asta,il intrebă mirat tatăl"
"Fiindca tu nu ai niciodata timp pentru mine!"

Care este capitalul tau familial?

Un prieten de-al meu are un băiat innebunit dupa baschet,dar prietenului meu nu i-a placut niciodata acest sport. Dar,într-o vară, îsi sacrifică toate zilele libere pentru a-si duce fiul să vadă toate meciurile echipei nationale în campionatele europene de baschet. Călătoria le luă mai bine de trei săptămâni si costă o suma măricică.
La întoarcere, prietenul meu fu întrebat: "Dar,chiar atât de mult îti place baschetul?"
"Deloc", raspunse. "Dar îmi iubesc mult baiatul!"

Duminica placuta tuturor!
Picatura de suflet!

"Nu sunt atat de saraca!

Nu sunt atat de saraca incat sa nu am o vorba buna pentru un om care are nevoie de sustinere morala.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu am lacrimi pentru a plange alaturi de un prieten.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu am zambete pentru cei care le-au uitat.

Nu sunt atat de saraca incat sa uit sa rad in hohote, chiar și atunci cand am necazuri.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu dau din forta mea, celor aflati la pamant.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu am ganduri frumoase pentru oamenii din viata mea.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am.

Nu sunt atat de saraca incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.

Nu sunt atat de saraca incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.

Nu sunt atat de saraca incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.

Nu sunt atat de saraca incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.

Nu sunt atat de saraca incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.

Nu sunt atat de saraca incat sa imi uit amintirile.

Nu sunt atat de saraca incat sa imi pierd valorile.

Nu sunt atat de saraca incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.

Nu sunt atat de saraca incat sa raportez totul la „eu”.

Si,cu mare regret,constat ca sunt prea multi saraci in jur!!"

da....

Si iata ca,implacabil ca insusi timpul,concursul nostru dedicat verii,se apopie de sfarsit!
Am intrat in ultima saptamana de concurs!
Va doresc inspiratie si spor!

Picatura de suflet!

"Dorinta pietrarului!
A fost odată ca niciodată un pietrar ce era veșnic nemulțumit. Zilnic, la carieră, tăia pietre. Munca era grea și nu-i aducea nicio satisfacție. Era mereu supărat, ba piatra e prea tare, ba se sparge greșit, ori că nu este plătit suficient, și multe asemenea motive.

Într-una din zilele călduroase de vară un neguțător bogat și-a lăsat porțile casei sale impunătoare larg deschise. Pietrarul nostru, care trecea din întâmplare pe acolo, a putut să arunce o privire în interior și a văzut casa și grădinina negustorului. Pe loc, invidia a pus stăpânire pe sufletul său. Atunci, din inimă, s-a rugat la Creator să-l ajute.

Brusc, s-a trezit îmbrăcat elegant și și-a dat seama că dorința lui i s-a îndeplinit. Devenise un neguțător bogat ce se bucura de un lux și o putere pe care nu și-o putuse imagina inainte, dar era invidiat și detestat de toți cei care o duceau mai prost decât el.

Într-o zi, când se plimba el mândru prin mijlocul târgului, un guvernator imperial a trecut prin micul orășel. Toată lumea indiferent de puterea sau bogăția pe care o avea îngenunchia la marginea drumului lăsând alaiul ce-l escorta pe guvernator să treacă mai departe. “Cât de puternic este guvernatorul!” se gândea neguțătorul. “Vreau și eu să fiu neapărat atât de puternic. Ajută-mă Creatorule, voința ta poate face orice minune.”

Încă odată minunea s-a întâmplat și neguțătorul s-a transformat în guvernator al unei provincii întinse. Acum odată cu noua funcție, se “bucura” și de ura tuturor celor pe care-i întâlnea. Fiind o persoană importantă, trebuia să călătorească mereu dintr-un capăt în altul a provinciei sale. S-a întâmplat ca în acel an să fie o vară extrem de călduroasă. Guvernatorul se plângea de cald mereu. Plin de necaz se uita la soarele arzător ce nu era cu nimic afectat de prezența oamenilor. Atunci, începu să se roage din nou la Creator “Soarele este atât de puternic, îmi doresc să fiu eu soarele!”

Dorința sa s-a îndeplinit și astfel guvernatorul s-a transformat în Soare. Zi de zi își trimitea razele asupra Pământului și era atât de puternic încât mulți îl adorau, dar cei mai mulți îl blestemau pentru că le ardea recoltele și le seca izvoarele în acea vară toridă. Pe măsură ce se ambiționa să trimită din ce în ce mai multă căldură și lumină pe Pământ vedea cum oamenii sunt din ce in ce mai nervoși iar el se amuza teribil. Dar, în mijlocul distracției văzu că fermierii încep să se bucure și că el nu-i mai vede bine. Un nor mare acoperea cerul și razele sale nu mai ajungeau până la Pământ. Atunci, el se gândi “Ce puternic este norul acela! Vreau să fiu un nor!”… și a devenit un nor.

Ca nor, acum se bucura să-și arate puterea. Nu era afectat de razele soarelui și se mândrea nespus. După o vreme, se plictisise de joacă și dorea să-și arate puterea în fața oricui. Prin urmare, începu să pornească ploi nemărginite asupra câmpurilor și satelor de dedesubt. Oamenii fugeau înfricoșați și îl rugau să aibe milă de ei și de avuțiile lor. Norul, în schimb, se bucura de puterea sa nemărginită pe care o avea fără să țină cont de rugămințile celor năpăstuiți. Totuși, bucuria norului nu a durat mult. Se simțea împins și nu-și dădea seama cum se putea întâmpla așa ceva. Norul văzu că vântul îl alungă. Atunci, plin de supărare îi ceru Creatorului să-l facă vânt. Și s-a prescimbat în vânt.

Vântul era puternic, nu avea niciun dușman și se dezlănțuia oricând și oriunde fără nicio opreliște. Folosindu-și puterea pe care o avea culca la pământ holdele de grâu, smulgea acoperișurile caselor și rupea copacii. Dar, după un timp, și-a dat seama că a găsit ceva ce nu poate muta din loc oricât de tare ar fi încercat. Era pur și simplu mai puternic decât el. Era o piatră mare. Și a cerut Creatorului să se facă piatră. Dorința i s-a îndeplinit.

Era acum o piatră, cel mai puternic lucru de pe Pământ. Se bucura că-și găsise liniștea sufletului și sfârșitul căutării. Acum sunt mulțumit mărite Creator, sunt cel mai puternic lucru ce poate exista în lungul și-n latul Pământului. Soarele, ploaia și vântul nici nu le bag în seamă oricât de mult se străduiesc. Multumesc, așa vreau să rămân pentru totdeauna.

De peste tot și de pretutindeni, dinăuntru și dinafară, de sus și de jos, din cele patru zări se auzi atunci o voce omniprezentă “AȘA SĂ FIE, PPRECUM ÎȚI DOREȘTI, ACEASTA A FOST ULTIMA TA DORINȚĂ”.

Au trecut anii precum clipele, piatra stătea semeață la marginea mării bucurându-se de puterea ei. La un moment dat, o șoaptă cunoscută se auzea în depărtare. Ce putea fi? Se auzea acum din ce în ce mai clar. Era… ceva metalic și se lovea de o piatră! Oare ce putea fi mai puternic decât o piatră. Înspăimântat își dădu seama că nu-i mai rămăsese nicio dorință. Dar ce se auzea în depărtare?

UN PIETRAR CARE SPARGEA BOLOVANII CU O DALTĂ ȘI UN CIOCAN!!! "

Incepem o noua zi si vi-o doresc plina de satisfactii si bucurii.

Picatura de suflet!

"Un simplu gest!


Un băieţel ce vindea reviste pentru şcoala sa, a ajuns în faţa unei case pe care oamenii o vizitau foarte rar. Era o casă veche,la un pas de a se dărâma,iar proprietarul acesteia era un bătrân care cu greu ieşea afară. Iar când ieşea,nu îşi saluta niciodată vecinii,ba mai mult,le arunca priviri crunte, duşmănoase.

Băieţelul îşi luă inima în dinţi şi bătu la uşa bătrânului. În timp ce aştepta,a început să transpire şi să tremure de frică. A fost avertizat de părinţii săi să ocolească acea casă. Dar trebuia să îşi facă norma la vânzarea revistelor, aşa că nu avea încotro.
Pe când era pe punctul să renunţe şi să plece mai departe, uşa s-a deschis încet.

“Ce doreşti?” l-a întrebat bătrânul.

“Domnule, eu vând aceste reviste pentru scoala mea şi mă întrebam dacă nu cumva doriţi şi dumneavoastră să cumpăraţi una.”

Bătrânul se holba la copil fără să scoată un cuvânt.Băiatul, reuşind să arunce o privire în casa bătrânului,observă că acesta are deasupra şemineului o colecţie de figurine-căţei foarte vechi.

“Colecţionaţi căţei?”, întrebă curios băiatul.
“Da, am multe colecţii. Ele sunt familia mea, sunt tot ceea ce am.”
Auzind acestea băiatului i se făcu milă de bătrân pentru că părea un suflet atât de singur.
“Ştiţi, domnule, eu am câteva reviste pentru colecţionari care ar fi perfecte pentru dumneavoastră. Una dintre ele este chiar despre căţei.”
“Nu băiete, nu am nevoie de nicio revistă. La revedere.”, zise bătrânul în timp ce închidea uşa.

Băiatul s-a întristat pentru că nu a reuşit să-şi vândă revista. Mai trist era însă la gândul că acel bătrân era atât de singur în casa lui mare. Mergând spre casa,ii veni o idee. Avea o mică figurină cu un căţel pe care o primise de mult de la mătuşa lui. Cum acea figurină nu însemna foarte mult pentru el de vreme ce avea un câine în carne şi oase şi o familie numeroasă, s-a decis să i-o ducă bătrânului.

A fugit într-un suflet la casa acestuia şi a bătut la uşă. Bătrânul a deschis şi i-a spus tăios:

“Băiete, ţi-am spus că nu am nevoie de nicio revistă!”

“Domnule, ştiu asta. Eu doar v-am adus un cadou.”
Zicând acestea, copilul i-a înmânat figurina iar faţa bătrânului s-a luminat într-o clipită.
“Eu am un câine acasă, aşa că aceasta figurina e a dumneavoastră”, continuă băiatul.
Bătrânul a încremenit de uimire. Nimeni, niciodată nu i-a dăruit nimic şi nici nu i-a arătat atăta bunătate.
“Băiete, tu ai o inimă mare. De ce ai făcut acest gest?”
Copilul îi zâmbi bătrânului şi îi răspunse:
“Pentru că vă plac câinii!”

Din acea zi bătrânul a început să iasă mai des din casă şi să intre în vorbă cu vecinii săi. El şi băiatul au devenit buni prieteni. În fiecare săptămână,copilul venea la el în vizită împreună cu căţelul său.

Să nu uităm niciodată că un gest simplu poate schimba destine,că putem aduce o bucurie oricui din jurul nostru,să nu uităm că suntem Oameni!"

Bună seara,
Iată şi ultima mea lucrare participantă la concurs:
www.breslo.ro/Product/Curcubeu-peste-lume_1001193

Era imposibil sa nu rasara si un curcubeu dupa atata ploaie si vant!Si ma bucur ca a rasarit aici, e aducator de bucurii si,mai ales,de frumusete!Multumesc,liliana!
"Curcubeul... înclinaţia lui Dumnezeu spre pictură."

Picatura de suflet de azi!

"Scrisoarea unui parinte catre copilul sau !!!
Dragul meu,
In ziua in care o sa ti se para ca am ajuns batran iar eu poate nici nu o sa-mi dau seama, te rog sa ai rabdare cu mine si sa incerci sa ma intelegi. Daca o sa vars in timp ce mananc supa si daca nu o sa ma mai pot imbraca singur, ai rabdare cu mine si gandeste-te la cat timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te invata sa mananci si sa te imbraci singur...
Daca atunci cand vorbesc cu tine iti voi repeta mereu aceleasi lucruri,te rog nu ma intrerupe...cand ai fost mic a trebuit sa-ti spun aceeasi poveste de o mie de ori pana adormeai seara in pat...
Daca o sa ma trimiti sa ma spal si n-o sa vreau,nu te supara pe mine si nu ma repezi. Aminteste-ti cum fugeam dupa tine si cate motive am inventat pentru a te convinge sa faci baie...
Cand o sa vezi ca nu ma pricep la tehnologia moderna...da-mi timp sa invat si sa ma obisnuiesc si nu te uita la mine cu dispret. Aminteste-ti ca eu te-am invatat atatea lucruri cu care te-ai confruntat in viata...
Cand voi ajunge sa-mi pierd memoria sau sa uit ce-am vrut sa spun da-mi timp sa-mi reamintesc si daca nu-mi voi putea aminti nu te supara pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversatia ci sa petrec timp cu tine si sa ma asculti...
Daca vreodata o sa refuz mancarea, nu ma forta sa mananc. Stiu eu bine cand mi-e foame si cand nu. Cand picioarele mele slabe si obosite nu o sa ma mai ajute sa merg tine-ma de mana asa cum si eu te-am tinut de mana cand tu ai invatat sa mergi...
Si intr-o buna zi,cand iti voi spune ca nu mai vreau sa traiesc,ca vreau sa plec la Domnul,nu te supara pe mine...va veni o zi in care ma vei intelege. Incearca sa intelegi ca batranetea nu este traita ci supravietuita...
Intr-o zi,vei descoperi ca,in ciuda greselilor mele,intotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine si am facut totul pentru tine ca sa-ti mearga mai bine decat mi-a mers mie. Cand ma vezi in preajma ta,sa nu fii trist, manios...te rog doar sa stai langa mine, sa ma intelegi si sa ma ajuti asa cum si eu am facut cand tu erai copil. Ajuta-ma sa umblu...ajuta-ma sa-mi inchei plimbarea pe acest pamant cu dragoste si rabdare!
Te voi rasplati doar cu un zambet si cu dragostea imensa ce am avut-o intotdeauna pentru tine.
Te iubesc,copilul meu
Cu dragoste, al tau parinte...."

Sunt bucuroasa nevoie-mare fiindca am reusit sa termin premiile pentru concurs.Maine o sa fac pozele si o sa le pun in magazin.
Pana una-alta,sa va arat diploma de participare la concurs.Sper sa va placa.
www.breslo.ro/Product/Diploma-de-participare-la-concursul-Anotimpuri-etapa-Vara-romaneasca_1001669

Este foarte draguta diploma si arata foarte profesionist!

Multumesc mult.Diploma se vrea a fi o amintire placuta si palpabila a celei de-a doua etape a concursului acestuia atat de iubit de breslasi:"Anotimpuri"!

O picatura de suflet in zi de sarbatoare.
""Printesa
A fost odată un rege care avea o fiică desteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul si văzul i se împutinau. Multime de doctori încercasera s-o vindece, dar în zadar.
Într-o zi, la curte sosi un batrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grabiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.
Bătrânul îi dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, şi-i spuse: "Ia-l si ai grijă de el. Te va vindeca."
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristeţe. În coşulet zăcea un copil, doborât de boală si mai nenorocit si mai suferind decât ea.
Prinţesa îsi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în brate si începu să-l îngrijeasca. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar daca toate acestea îi pricinuiau o mare suferintă si oboseală.
La aproape şapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând si cântând, uşoară si nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multa vreme. Fără să-şi dea seama,se vindecase şi ea.

Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încalzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care sa mângâi;
când crucea mea începe sa fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sarac, adu-mi pe cineva care e în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care sa aibă nevoie de întelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
când mă gândesc la mine, îndreapta-mi gândurile catre altii."

In sfarsit reusesc sa inscriu si eu a doua lucrare:

www.breslo.ro/Product/Crampei-de-vara_1002021

Crampei de vara prins in eternitatea rasinii,picaturi de nemuriri florale la gaturi melancolice...ma bucur ca ai mai adus o creatie in concurs,nicole!

Dupa cum am promis,azi am pus premiile destinate castigatorilor concursului "Vara romaneasca" in magazin.
Tot ce-mi doresc e ca ele sa placa celor la care vor ajunge si sa fie purtate cu drag in amintirea acestui concurs.
Asadar:

*Premiul pentru prima creatie inscrisa in concurs (si care revine mielenei):
www.breslo.ro/Product/Set-Alba-ca-zapada-Premiu-pentru-prima-creatie-inscrisa-in-concursul-Vara_1002378

*Premiu pentru un client votant:
www.breslo.ro/Product/Cercei-Rosu-si-negru-Premiu-pt-un-client-votant-in-cadrul-concursului-Vara-romaneasca_1002358

*Premiul pentru locul al III-lea (medalia de bronz):
www.breslo.ro/Product/Set-Peacock--Premiul-al-III-lea-in-cadrul-concursului-Vara_1002394

*Premiul pentru locul al II-lea (medalia de argint):
www.breslo.ro/Product/Set-Geometrie-argintata--Premiul-al-II-lea-la-concursul-Vara_1002433

*Premiul pentru locul I (medalia de aur):
www.breslo.ro/Product/Set-Vara-aurie-Premiu-pentru-locul-I-in-cadrul-concursului-Vara_1002450

Premiile sunt gandite ca o trimitere la traditii si spirit romanesc.Elemente;e metalice ale fiecarui set sunt in concordanta cu locul de pe podium:aur,argint si bronz.

Ziua mohorata si intunecata au facut ca,desi le-am editat cat am putut,pozele sa nu reflecte adevarul.O sa mai fac niste poze cand vremea va fi mai buna.

Silvia, ai muncit nu gluma la premiile astea. Cat despre diploma este superba.

Multumesc mult,Octavia.Munca facuta cu drag!