Multumesc, Jewelswithlove! Si tare faina zicerea!

poftiti la povesti :
www.breslo.ro/Product/Set-Violaceous-solstice-campanula_954486
Daca va place povestioara , va voi da si alte detalii :D.

XOXO

Mi-nu-na-ta!!!Asteptam cu nerabdare povestea ta si a meritat!Ca de obicei,ne porti in lumi fermecate si pline de culoare,locuri in care redevenim copii,acei copii puri si frumosi care tin lumea in palmele lor !Multumesc,Nico;a fost o seara in care am simtit ca Mama imi citeste o poveste pana vine Mos Ene....

Asa cum am promis iata premiul pentru ocupanta locului II:
www.breslo.ro/Product/Premiu-pentru-ocupanta-locului-II-la-concursul-Vara-2013---sectiunea-bijuterie_954763

E extraordinar premiul,Octavia!Multumesc mult de tot,sunt sigura ca vei face o creatoare fericita;orice femeie ar purta cu mandrie aceasta bijuterie!

Jocul Dragaicelor a fost atestat pentru prima data in Moldova de catre Dimitrie Cantemir (Cantemir, 1973, p. 341) si apoi in Muntenia si Dobrogea.

Ceata era formata din fecioare, doua sau patru la numar, din care una sau doua imbracate baieteste. Cand avea si steag, ceata numara cinci persoane. Fetele se numeau Dragaicute sau, in Teleorman, Dragan si Dragaica. Flacaul care le canta din fluier sau cimpoi nu avea nici un rol in desfasurarea jocului. Din recuzita Dragaicei nu lipsea naframa, marama, basmaua), ce se flutura in timpul dansului. In unele sate din sudul tarii cetele purtau un steag impodobit cu basmale colorate, usturoi, spice de grau, asemanator steagului purtat de calusari. Steagul Dragaicelor, intalnit de Horia Barbu Oprisan in judetul Teleorman, era facut dintr-o prajina de 2-3 m careia i se atasa in varf o cruce de lemn. Pe steag, in varf, se legau usturoi si flori de dragaica (sanziene), iar pe bratele crucii se agatau margele, bratari, multe tichiute si hainute de copii. Cand jucau Dragaicele, mamele le dadeau diferite piese de imbracaminte ale copiilor sa le puna pe steag si sa le joace. Pelinul si florile de sanziene ii confereau steagului purtat de fetele teleormanence calitati apotropaice si purificatoare captate prin acte magice in favoarea copiilor.

Timpul care se naste la solstitiul de iarna, marcat de cresterea zilei "cu cat se misca puiul in gaoace", ajunge la maturitate la solstitiul de vara. O data cu maturizarea timpului se maturiza insa si recolta, in special graul, care urma sa fie recoltat. Aparitia coasei nu poate avea alta semnificatie in acest stravechi obicei decat secerarea (omorarea) plantelor care si-au implinit menirea parcurgand drumul de la samanta semanata la samanta recoltata.

In spiritul sarbatorii naturii, de maine noapte, imi inscriu si a doua creatie in concurs - un colier pierdut, pesemne, de iele, sub un alun, langa un cerc magic de ciuperci.

www.breslo.ro/Product/Colier---Sanziene_955737

Multumesc mult de tot,Sorina,pentru tot ceea ce imapartasesti cu noi!

NaturaArta,e minunat colierul!In mod sigur,ielele il vor cauta,vor face vraji,vor dansa frenetic si vor veni dupa tine!Colierul te va apara cu toata puterea sanzienelor ascunse in el!
Si nu pot sa nu spun cateva cuvinte din cartea lui Eliade "Noaptea de Sanziene":
"Iubita mea, mireasa mea, te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu... Vreau să-ţi mărturisesc că nu te-am iubit decât pe tine. Nu ţi-am arătat-o, poate, niciodată, dar nu te-am iubit decât pe tine. Şi în după-amiaza asta am înţeles de ce. Uitasem ceva şi fusesem nebun, fusesem orb, n-ar fi trebuit să uit. Şi-acum trebuie să-ţi spun. Nu te-am iubit decât pe tine, dar trebuie să-ţi spun. Nu te-am iubit decât pe tine."

Multumesc tare mult, Jewels! Il iubesc pe Eliade... Cat despre iele - nu mi-e teama; suntem suflete gemene, venim din aceeasi lume. :)

Buna dimineata in zi de mare sarbatoare ortodoxa!Azi,dupa cum stiti,sunt Rusaliile!Dincolo de semnificatia crestina a sarbatorii (este considerată că fiind ziua de naştere a Bisericii creştine) ,exista si partea populara a ei.
Iata cateva obiceiuri,traditii si superstitii legate de aceasta zi.

Rusaliile au devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor.
În ajunul Rusaliilor se ţin Moşii de vară sau de Rusalii - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor.

De Rusalii, este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor (executat de cete de flăcăi) cu sărituri peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.

Casele se împodobesc cu flori de tei

Un obicei moştenit de la evrei este împodobirea caselor cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.

În biserici, se aduc şi astăzi aceste ramuri, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.

Traditii si obiceiuri de Rusalii

La fel ca si la alte sarbatori crestine si de ziua de Rusalii se leaga o multime de traditii si superstitii care difera de la o regiune la alta a tarii:

- Oamenii isi impdobesc case si gospodaria cu ramuri de tei, plop, stejar;

- Tot de Rusalii in unele regiuni se danseaza Jocul Calusarilor. Dansul calusarilor, in general, are scopul de a apara oamenii, vitele si recoltele de influentele negative;

- Se spune ca leacul cel mai folosit pentru cei atinsi de Rusalii, este jocul calusarilor;

- E un moment in care crestiinii sfintesc ramuri de tei, soc, mure, pe care le folosesc apoi ca leacuri tot restul anului. In traditia populara se zice ca numai pana la Sanziene plantele au puteri vindecatoare;

- Ramurile de tei au o simbolistica aparte in aceasta sarbatoare. Se crede ca teiul fereste gospodariile de grindina sau de duhurile rele ale zanelor si de aceea flacaii le aduc din paduri dupa care se sfintesc la Biserica, iar credinciosii le iau acasa si le pun la icoane;

- Tinerii si tinerele ce urmeaza sa se casatoareasca impletesc coronite din spice de grau si flori de camp pe care le poarta in ziua cununiei;

- Spiritele rele se alunga prin ritualuri galagioase si pocnituri cu ramuri de tei;

- In gospodarii se prepara unsori cu care se vor unge ugerele vacilor pentru a spori laptele;

- Tot acum femeile fac descantece impotriva Ielelor;

- Se ung usile cu usturoi pentru ca asa casa va fi pazita de rele si ghinion tot restul anului;

În mitologia şi folclorul românesc, Rusaliile sunt numite şi Dansele, Ielele, Paraidele, Sfintele, Şoimanele sau Zânele. Spre deosebire de celelalte făpturi fermecate, Rusaliile umblă pe pământ doar în anumite răstimpuri, mai ales în Săptămana Rusaliilor.

Hora Ielelor

Ielele sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice de seducţie, care sălăşuiesc în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor şi cascadelor.

Pe timpul nopţii, în lumina lunii, Rusaliile se scălda goale în izvoare, despletite şi dezlănţuite.

Încă din timpuri vechi, dansul lor, denumit “Hora Ielelor”, este foarte temut.

Aceste făpturi adoră să danseze cu sânii goi în cerc, având părul despletit, clopoţei la glezne şi purtând voaluri subţiri, transparente, iar dansul lor este unul magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru muritori.

Ielele nu fac rău celor care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune că se răzbună pe ” vinovat ” luându-i minţile definitiv.

Un obicei unic în ţară de Rusalii,se ţine în localitatea clujeană Batin. Aici se organizează “împănatul boului“, eveniment ce constă într-o procesiune care se desfăşoară pe uliţele satului, personajul principal fiind un bou împodobit cu ghirlande de flori.

În faţă parohiei, preotul satului îl sfinţeşte, apoi da de băut participanţilor. Boul este, la un moment dat, eliberat şi, conform tradiţiei, o fecioară “îl stăpâneşte”, apoi face de trei ori cu el ocolul unei mese, în încurajările asistenţei. Potrivit datinii, fata se va mărita într-un an.

Udatul nevestelor

Sătenii de pe Valea Gurghiului (judeţul Mureş) sărbătoresc în fiecare an, după Rusalii, obiceiul numit “udatul nevestelor”. Conform tradiţiei, numai femeile care vor fi udate vor fi mai sănătoase şi mai frumoase. În satul Sona (Braşov), ceata tinerilor îi colindă pe bătrâni.

La sate, unde tradiţia se păstrează mai bine, oamenii duc la biserică pentru sfinţire crengi de tei şi nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli. Aceste crenguţe se agăţă apoi la streşina caselor sau la icoane. Se spune că acestea te vor apăra de cele rele şi în plus, se mai spune că acestea ar căpăta puteri miraculoase pentru vindecarea celor care suferă de surzenie. Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii.

Preoţii şi sătenii ies pe câmp în ziua a două de Rusalii, pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindină.

Legat de Rusalii este şi faimosul joc al Căluşarilor, dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scăpa de iele, zânele rele. Dansul Căluşarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit “Dansul Ielelor ” si care i-a luat minţile. Dansul Căluşarilor este un dans păstrat din vechimi şi care urmăreşte să îndepărteze vraja picurată peste cel sedus şi să pună pe fugă ielele.

În judeţul Olt, luni, în a două zi de Rusalii, se duc căluşarii la casa bolnavilor din sat. Persoana suferindă este scoasă din casă, aşezată cu faţă în sus, cu capul spre miazăzi (sau răsărit), se aşează lângă ea steagul şi o oală de pământ cu apa, de care se leagă o aţă roşie şi un pui mic de găină. Dacă, după executarea tuturor melodiilor, bolnavul începe să tremure, e semn că e luat din căluş. Atunci stabilesc o zi în care vor veni să-l scoale din căluş. Ei repetă jocul potrivit de trei ori; atunci este prins şi bolnavul în joc; în acest moment vătaful ia oala de lut şi o aruncă în sus. Când cade, oala se sparge şi puiul rămâne mort. Dacă bolnavul are noroc să se scoale, sar câteva picături de apă pe el; atunci el se va ridica si fuge după căluşari jucând. Dacă nu are noroc să se scoale, nu-l atinge nicio picătură de apă, înseamnă că e ursit să moara.

Superstiţii de Rusalii

In aceasta zi, oamenii poarta pelin la briu sau in san, spre a fi feriti de mania ielelor. Acum nu se merge la camp, pentru ca Rusaliile ii pedepsesc pe cei ce o fac cu boala zisa amorteala, dambla, luat de vant sau ologeala.

In Duminica Rusaliilor nu e bine sa te urci in arbori sau in locuri inalte si nici sa calatoresti departe de casa. La poarta si in casa se pun flori, frunze de tei sau de nuc.

De Rusalii sa nu se certe nimeni, caci e luat de Iele. E bine sa ai la tine trei fire de usturoi, in sin sau la briu. Femeile duc la biserica frunze de nuc si de tei. De la Duminica Rusaliilor, timp de noua saptamini, nu se mai culeg ierburi de leac. Daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau daca te vei duce la fantana, vei cadea sub puterea Ielelor, deci este indicat sa eviti sa faci aceste lucruri.

Rusaliile pedepsesc pe aceia care lucreaza in aceasta zi considerata a dansului lor, si nu o pretuiesc si sarbatoresc cum se cuvine.

Turnura pe care a luat-o concursul ANOTIMPURI a primit -vad, valente deosebite.
Frumusetea comuniunii sta nu numai in concursul propriuzis ci si in activitatea interactiva dintre concurenti, dublata cu multe informatii interesante de istorie culturala. Cand moderatorul traieste din plin evenimentul si modereaza cu toata dragostea si simturi elevate, din start reusita este la ea acasa.
Regretul meu este ca in ultima vreme am cam disparut de pe Forum si nu ma pot bucura din plin de frumusetea acestui concurs.

Jewe, felicitari din toata inima iar concurentilor, sa primeasca in sufletul lor toata dragostea noastra, asa cum lucrarile prezentate de ei aici, au primit propria lor dragoste.

Sarbatoare binecuvantata,tuturor!
Sa aveti o saptamana minunata!

Da,George,asa e,unde e dragoste,gasesti de toate.Si noi iti multumim ca esti mereu aproape de noi,ca ne sustii,ca ne inveti atatea lucruri utile,ca esti un OM deosebit!

Picatura de suflet!O picatura care vorbeste despre dragoste...dragostea unui animal...

La marginea unui rau, un taran rau vroia cu orice chip sa scape de cainele sau, desi acesta era un animal bun si recunoscator. Luandu-l in brate, l-a aruncat in apa, crezand ca animalul se va ineca si astfel va scapa de el. Insa, bietul caine a inotat cu greu pana la mal, dupa care s-a asezat cuminte la picioarele stapanului sau. Acesta, suparat ca nu reusise, l-a impins inapoi in apa, dar cainele a iesit iar. De-a dreptul furios, taranul a ridicat din nou animalul in brate, dar vrand sa-l arunce cat mai departe, a alunecat pe malul noroios si s-a pravalit cu tot cu caine in apa. Nestiind sa inoate, a inceput sa tipe si sa se zbata. Cand sa se duca cu totul la fund, a simtit cum cineva il apuca de gulerul hainei si il trage incet spre mal. Scos din apa mai mult mort decat viu, ud tot si speriat, omul a inteles ca i-a scapat viata tocmai cainele pe care incercase sa il omoare. Rusinea i-a cuprins sufletul. I-a multumit lui Dumnezeu ca au scapat amandoi cu viata, dupa care si-a mangaiat cu recunostinta cainele atat de credincios si au plecat impreuna spre sat. In sinea sa, omul a jurat sa nu mai doreasca niciodata raul vreunui suflet.

Va mai las o povestire si-apoi plec...ne auzim dupa-masa...O zi nemaipomenita va doresc!
"Picatura de suflet!
"O croitoreasa cosea intr-o dupa-amiaza pe malul raului. La un moment dat,ii cazu degetarul in apa.Femeia incepu sa planga atat de tare, incat aparu Dumnezeu si o intreba:
-“De ce plangi, copila mea?“ Femeia ii povesti ca si-a scapat degetarul in rau si ca are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care isi ajuta barbatul sa intretina familia lor saraca.
Dumnezeu baga mana in apa si scoase un degetar de aur batut cu rubine.
-Acesta este degetarul tau?“
-Nu“raspunse femeia
Dumnezeu cauta din nou in rau si scoase un degetar din aur batut cu smaralde.
-„Dar acesta,e degetarul tau?“
-„Nu“,raspunse femeia
In sfarsit scoasedin apa un degetar de piele.
-„Acesta e degetarul meu!“ spuse femeia bucuroasa.
-Vazand cat de cinstita e femeia, Dumnezeu i le darui pe toate trei. Femeia pleca fericita acasa.

Peste cativa ani femeia se plimba cu sotul ei pe malul raului. Barbatul aluneca, cazu in apa si disparu in valuri. Femeia incepu sa planga atat de tare incat Dumnezeu o auzi din nou si veni sa o intrebe ce necaz are:
-„O, Doamne, sotul meu a cazut in rau“ , spuse femeia plangand
Domnul se scufunda in valuri si iesi apoi la mal cu George Clooney. -„El este sotul tau?“
-„Da“ raspunse femeia
Dumnezeu se umplu de manie:
-Ai mintit ! Acesta nu este sotul tau !“
Femeia raspunse:„Doamne, te rog sa ma ierti dar si sa ma intelegi“
“Daca as fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Daca as fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe sotul meu. Si daca la el as fi raspuns DA, mi i-ai fi dat pe toti trei. Stii Doamne, eu nu mai am 20 de ani, n-as putea sa port de grija la trei barbati. Doar din acest motiv am raspuns DA la George Clooney.“
Dumnezeu impresionat, il scoase din apa pe sotul femeii si au plecat fericiti la casa lor..."
MORALA...Cand o femeie minte, o face din cele mai bune si onorabile motive si in interesul tuturor :)) "

:))) Femeia, draga de ea ...

Comunitatea online "La Blouse Roumaine", care numără deja 24.000 membri, îşi propune să consacre ia tradiţională drept brand de ţară al României. Iar argumentele sunt destule: costumul popular a devenit obiect de patrimoniu naţional, expus în marile muzee ale lumii.

Portul ţărănesc a fost adoptat imediat de reginele României, fiind purtat de reginele Elisabeta şi Maria, atât la ocazii publice, cât şi în viaţa particulară. Creatori celebri de modă au adus ia pe podiumurile internaţionale, inspiraţi de formă, desene şi culorile româneşti. Iar vedete de talie mondială au îmbrăcat ia cu rafinament, pozând pe copertele faimoaselor reviste occidentale. În esenţă, portul popular românesc - şi ia în special - reprezintă curăţenia, frumuseţea şi demnitatea spirituală a neamului. Aceste valori trebuie recuperate din strămoşi ca o comoară nepreţuită care ne poate salva ca naţie.

si Alex a fost la o sedinta de fotografii, in Strasbourg,imbracata in ie, impreuna cu ceilalti studenti romani...era tare mandra...:)

Silvia dragă şi Sorinuţa, ce frumoase poveşti cu zâne, şi tradiţii minunate româneşti ne prezentaţi mereu, e o plăcere să hoinăreşti prin acest topic, la fel şi prin celelalte două, unde Vara este sărbătorita ca o Regină, îmbrăcată în ie românească.
Iată, vă aduc şi eu o poveste scurtă şi plină de miez, alături de o piesă inspirată de ea, pentru că tradiţia merge mai departe, şi cred că fiecare dintre noi, chiar fără să ne dăm seama, contribuim la asta... Sper să vă placă!!!
www.breslo.ro/Product/Bratara-Soarele-Pictor---Concurs-Vara-Romaneasca---Bijuterie_956839

Ce frumos ai transformat culorile in cuvinte,Gabi!Foarte frumos ai "furat" farama de cer si ai facut-o bratara!

Iata si cateva lucruri -pe care le stiati sau poate nu-despre curcubeu!
"• Incaşii credeau despre curcube ca era un dar de la Zeul Soare

• Arabii vedeau curcubeul ca pe o tapiţerie cerească ţesută de vântul ce bătea dinspre sud

• Atât înţelepţii Norse cât şi cei din tribul Navajo spuneau ca arcul multicolor ce se forma pe cer era un pod între cer şi pământ

• Potrivit unei credinţe populare poloneze îngerii lăsau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol pusca il putea găsi

• O legendă kenyană spune că Dumnezeu a creat două curcubee, unul bărbat şi celălalt femeie, ambele trebuiind să lucreze împreună pentru a opri ploaia

• Asemeni zicalei marinăreşti care spune ca atunci când cerul nopţii este rosu,vremea va fi frumoasa a doua zi, acelaşi lucru prevesteşte şi curcubeul ce apare în timpul nopţii

• În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arata lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare pentru omenire, după Potop.

• poveste malyeziană spune că un curcubeu marchează sfârşitul unei perioade cu ploi torenţiale sau una în care s-au petrecut mari nenorociri.

• Indienii Mojave din Arizona considerau curcubeul o succesiune de practici magice de care Creatorul avea nevoie pentru a face ca ploaia să se oprească. Dar pentru a pune capăt unei furtuni violente era nevoie de întreaga paletă de culori.

• In mitologia africană se crede despre curcubeu ca este un şarpe uriaş ce iese la păscut după ploaie, şi care va devora pe nefericitul pe care îl va întâlni în cale

• Indienii Shoshoni cred că bolta cerească este o cupolă de gheaţă de care curcubeul, care este un şarpe gigantic, îşi freacă spinarea, iar particulele de gheaţă ce se desprind de pe cupolă în acest timp, vor reveni înapoi pe pământ, iarna sub formă de zăpadă, iar vara sub formă de ploaie.

• Pentru finlandezi şi laponi curcubeul era secera sau arcul zeului Tunetului, un iscusit arcaş a cărui săgeată era fulgerul

• In Asia Centrală şi de nord se spune despre curcubeu că este o cămilă care poartă pe spate trei oameni, primul bate la tobă, şi este tunetul, al doilea flutură o eşarfă, fulgerul iar cel de-al teilea trage căpăstrul făcând astfel ca apa (ploaia), să curgă din gura cămilei.

• Indienii Picior Negru denumes curcubeul pălăria ploiii, undiţa bătrânului sau lasso-ul

• Există un mit germanic în care curcubeul este vasul în care Divinitatea a folosit-o atunci când a colorat penajul păsărilor

• Pentru groelandezi curcubeul este tivul hainei divinităţii

• Pentru vechii galezii curcubeul era jilţul zeiţei Ceridwen

• Peruvienii primitivi aveau atâta veneraţie pentru curcubeu încât stăteau muţi pe întreaga durată cât acesta rămânea pe cer.

• O tradiţie medievală germană considera că înainte cu patruzeci de ani de sfârşitul lumii nu va mai aparea curcubeul, de aceea oamenii se simţeau mângâiaţi ori de câte ori vedeau curcubeul pe cer.

Poveste dintr-un spital!

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar … despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiacare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat,ii descria celuilalt ce vede afara.
Omul care nu putea privi pe fereastra, ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra,pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac, iar copiii se jucau lansand la apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce cresteau prin parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedea in departare.
Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire, inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-amiaza calduta, omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa-si imaginaze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.
Zilele treceau iar omul care nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepu sa-si antipatizeze colegul de camera si,in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete,chema asistentii sa ia trupul neinsufletit.
Curand dupa aceea, bolnavul care tanjise dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat de mult. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil, apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca in cot si sa incerce sa arunce o privire afara. In sfarsit se putea bucura de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si … privi pe fereastra...
In locul parcului nu era decat un zid gol!!
Suna infirmiera … iar cand aceasta veni,o intreba:

- Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc cu un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa-mi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea dacat un zid vechi de caramida?
Sora ii raspunse surprinsa:
- Vai! … Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul, daramite altceva. Apoi adauga, trista:
-Poate voia sa te incurajeze!

MORALA
Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, atunci cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa-ti daruiasca!

Jewe, dupa aceasta istorioara, mi-am adus aminte de o sentinta:
"Fii propriul tau spectator"
(doar asa vei "vedea" ce se intampla in jurul tau.
Doar asa, vei afla cate iubiri, oportunitatii ai refuzat "neobservandu-le" sau "nesimtindu-le"

"Fii propriul tau spectator"
... si nu vei mai confunda PRIVITORUL cu OCHIUL.

Cel ce aude cu... URECHEA

Cel ce gusta ...cu limba

Cel ce ESTE (exista) ...cu MINTEA

Asa cum spune morala istorioarei tale, fiind prea preocupati de ceea ce au altii, nu vedem ceea ce am putea avea noi.
Si asta, deoarece suntem orbi cu ochii larg deschisi.

Asa e,George,uitam prea des sa fim Oameni!Si,cele spuse de tine mi-au amintit de o alta povestioara.O postez,in speranta ca va va lumina si ea putin ziua.

"Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, neastamparata ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata a intrat in jocul lor...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata sa le gaseasca prietenilor sai omascunzatoare...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna...fiindca ea era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Asa se face ca,incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

Deci asa se explica ...

Intre Rosu (polul cadurii) si Albastru (polul frigului) avem o linie mediana, care practic este neutra. Va mai aduceti aminte cand vi-am spus despre cele doua triunghiuri virtuale? Unul care cuprinde chakrele inferioare (nuladhara, Swadisthana si Manipura) precum si unul care cuprinde chakrele superioare (Vishudda, Ajna, Sahasrara) Si acolo, va spuneam despre o zona neutra, unde se intalnesc energeiile cosmice si energiile telurice. Acea zona corespunde chakrei Anahata.
In spectrul cromatic al luminii vizibile, aflat intre Rosu si Albastru, VERDELE pare a fi o vculoare neutra. Ea imprumuta insa si unele aspecte ale culorii galbene dar si unele aspecte ale culorii albastre.

Din punct de vedere astronomic,(mai ales al astronomiei vedice) Verdele este asociat cu Mercur.
Intre planete, se cunosc cateva "cupluri" celebre:

Soare/Luna
Venus/Marte
Saturn/Jupiter

iar Mercur estre NEUTRU intre aceste cupluri.

Verdele, este asociat cu viata, energia vitala, prospetimea, speranta, tineretea, natura, pamantul, fecunditatea (aduce fertilitate)
Aflat intre albastru si galben, Verdele imprumjuta DETASAREA de la albastru si JUDECATA, RATIUNEA, AUTOCONTROLUL de la Galben.
Cristalele de culoare VERDE, dirijeaza, canalizeaza energiile catre nivelul EMOTIONAL (dar si AFECTIV) Din aceasta cauza, VERDELE reprezinta si culoarea chakrei ANAHATA, chakra inimii.

Revin mai tarziu, poate mai apare cineva pe aici...

Jewe, am luat-o razna! Ma credeam "La o Cafea" si ca atare aceste postari n-au ce cauta aici.
Poate vorbesti cu vreun Administrator sa stearga postarile astea de aici.
Iarta-mi te rog neatentia!

Lasa-le si aici,George,e foarte interesant ce spui!Nu-i nici cea mai mica problema!

Ma inscriu si eu la aceasta sectiune....cu macii mei ...
Romanii credeau ca macii pot vindeca ranile din dragoste si de aceea foloseau floarea in vrajile de dragoste...sper sa VRAJESC SI EU CU CREATIA MEA....
www.breslo.ro/Product/MACI-1_958694

Grecii credeau ca macul e un semn al fertilitatii si ca aduce sanatate si putere de aceea atletii primeau o potiune magica din seminte de mac ,miere si vin..in speranta unei victorii..ma inscriu si eu cu macii mei..
www.breslo.ro/Product/MACI-2_958697

Au inflorit foarte frumos macii tai,Gabi,pe campul verii romanesti!Culoare,sensibilitate si gingasie!

Iata ce se mai stie despre maci:
"Florile de mac au fost remarcate in timpul campaniilor lui Napoleon , ca inflorind in jurul mormintelor proaspete ale soldatilor , existand credinta ca acestia rasareau din sangele varsat de catre cei cazuti in razboi.
De altfel , macul este un simbol al victimelor tuturor razboaielor."

Maci
"Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins.
Picăturile sângerii în plutirea lor prin văzduh
se impregnează cu dorul soarelui la asfinţit,
cu valurile calde ale vântului cu aromă de vară,
cu sunet ritmat de flamengo, printre spice verzi.

Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi atunci plouă peste câmpuri cu maci delicaţi,
ce-şi leagănă capetele înroşite de alergare fără aripi
prin aerul uimit de intensa şi trecătoarea lor apariţie;
ce contrast plin de atracţie între verde şi roşu!

Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi umple pământul de frumuseţea înflăcărată a macilor!"

Maci ...

Jewe, s-a vorbit atat der frumos despre culori, despre flori...
Deoarece suntem intr-o sectiune a concursului "Anotimpuri" florile si culorile devin subiecte de mare interes, mai ales atunci cand este vorba de o creatie hanmade.
va voi spune o scurta povestioara, dupa care voi reveni la acest subiect.

La o scoala duminicala, preotul prezenta in fata copiilor lectia de religie, care avea subiectul despre "RAI" precum si despre rasplata care ii asteapta pe cei ce fac fapte bune. Dupa terminarea lectiei, triumfator, preotul ii intreba pe copii:
- Asadar, dupa tot ce ati auzit azi, cine credeti ca va purta dintre voi, coroana cea mare cu lauri?
Se facu liniste. Nici unul dintre copii nu avu curajul sa spuna. Intr-un tarziu, raspunsul veni din partea fiului cel mic al palarielui din sat:
- Eu, cred ca coroana cea mare cu lauri, va fi a copilului care are capul cel mai mare!

Cand suntem pusi in fata unei situatii, cautam raspunsurile cele mai complicate iar in intrebare, intotdeauna vom gasi partea cea mai complicata. Cand mintea nu poate gasi un raspuns, ori inventeaza unul ori, il considera un mister.
Da, misterul este ceea ce mintea nu poate explica si inventeaza un raspuns multumitor care sa nu mai creeze probleme. Spunand despre un lucru ca este mister, egoul nostru a rezolvat problema.

Deoarece ati vorbit despre culori si mai ales despre maci, am sa va pun si eu o intrebare simpla:

Ce este culoarea ROSIE?

Grea intrebare ...

Daca despre coroana cu lauri am putea spune ca are o anumita marime, despre ROSU ce am putea raspunde? Mintea nu va putea raspunde si atunci apare de indata: este un MISTER.
Cu siguranta nu vom putea explica culoarea rosie, decat dand exemple. Nu se poate explica! Asa este si misterul. Nu poate fi explicat. Dar intotdeauna, MISTERUL este cel mai simplu lucru. Atat de simplu, incat mintea se revolta deoarece nu-l poate explica. Cat timp ramanem la latitudinea mintii, ROSUL va fi un mister. Cand vom cobori in INIMA si vom goli continutul mintii, ROSUL va aparea in fata noastra in toata simplitatea lui. Nu va mai fi un mister.

Toate bijuteriile confectionate cu mainile ghidate de inima, vor prinde viata si ne vor fermeca privirele, fara sa punem intrebari sau sa cerem explicatii.

Cam asa e ... Tot inimioara sa le rezolve pe toate ...