LEGENDA ŞAHULUI (Povestea bobului de grâu)
- autor Mariana Dobrin

Legenda vine din vechime, din Persia îndepărtată,
Începe ca orice poveste, cum ştiţi şi voi -“a fost odată”
Un rege tânăr şi bogat, victorios în bătălii,
Înconjurat de înţelepţi cu bărbi şi plete colilii.
Vestitul rege, într-o zi, porni călare prin regat.
Era fălos, nevoie mare, de rodul câmpului bogat.
De-odată regele se-opreşte în dreptul unui chiparos,
Sub care se strânsese roată un grup destul de numeros.
Toţi oamenii stăteau în cerc şi ascultau cu luare-aminte
Un venerabil înţelept, ce le vorbea ca un părinte.

Bătrânul Înţelept explică simbolul pieselor de joc,
Pe tabla şahului le-aşează şi în mijloc îşi face loc.
Aici e-ntregul Univers şi omul e în centrul său,
Înţelepciunea îl ajută s-aleagă binele de rău.
Măritul rege, curios, trimite-ndată-un slujitor
Să afle cine e bătrânul, ce spune-acest povestitor?
I s-a adus la cunoştinţă că omul e Învăţător,
Iar tinerii îi sunt discipoli şi-n el îşi află ajutor.
Cunoaşte Universul tot şi tainele ce-l guvernează,
Cu har e binecuvântat, de-aceea tinerii-l urmează.
Azi le vorbeşte despre şah, un joc cu legi din Univers,
E lupta dintre rău şi bine ce le arată-al vieţii mers.

Fălosul rege dă poruncă să fie-adus în faţa sa
Acel Învăţător şi-ndată cu îngâmfare-i ordona:
-De e adevărat că eşti Învăţătorul cu renume,
Ca rege îţi ordon: mă-nvaţă ce legi ascunde-această lume?
Pământul, Raiul … Universul, cum aş putea să le-nţeleg?
Cum pot să mă feresc de rele? Cum pot doar binele s-aleg?
Fă totul scurt şi explicit, că mă grăbesc bătrâne, foarte,
Am treburi multe la palat, aş vrea, de poţi, să-mi dai o carte!

Atunci bătrânu-nvăţător s-a aplecat şi, cu respect,
A ridicat un bob de grâu şi mâna i-o întinde drept.
Apoi, cu multă demnitate, în faţa regelui se-nchină:
“-Aici se află Universul şi toată Forţa lui Divină.
Această carte ţi-o ofer şi poţi să o citeşti în voie
De câte ori doreşti răspuns,sau, Majestate, ai nevoie.
Pământul, Raiul cu lumină şi Binele cu-a' sale legi
Le descifrezi cu uşurinţă de ai răbdare să-nţelegi.”

Vestitul rege fu uimit, luă în glumă-acea povaţă
Şi cu dispreţ aruncă bobul Învăţătorului în faţă.
-Eu am venit cu mult respect, crezând că eşti un învăţat,
Eşti un ţăran cam necioplit, eu altceva am căutat.

Semeţul rege urcă-n şa, strunindu-şi calul roşcovan,
Plecă-n galop gândind la faptul că îşi pierduse timpu-n van.
Bătrânu-ngenunche încet, luă micuţul bob de grâu,
Îl mângâie cu palma-i aspră şi-l puse în chimir, la brâu.
- Acest bob nu-l voi arunca, îl voi păstra, că într-o zi
Semeţul rege o să vină la mine când va-mbătrâni.
Micuţul bob o să îi fie profesor cu adevărat,
Când împăratul va-nţelege că eu am fost cu gând curat.

Trecut-au ani şi multe zile, creştea în faimă-nvăţătorul,
Discipoli mulţi îl căutau, cerându-i sfatul şi-ajutorul.
La fel şi regele sporea în faimă şi în bogăţie
Cu fiecare alianţă, cu fiecare bătălie.
Trăia în lux şi abundenţă, nimic pe lume nu-i lipsea,
Cu toate-acestea, nopţi de-a rândul, măritul rege se gândea…
Dorea să afle până unde mărirea lui putea să fie
Şi cât de mare va ajunge întreaga lui împărăţie.
Dorea să ştie câte zile Preabunul Dumnezeu îi lasă,
Victorii-n lupte-o să mai aibă? mereu o viaţă fastuoasă?
Voinţa Domnului aş vrea s-o înţeleg, s-o descifrez,
De ce am dus această viaţă? Ce este bine să păstrez?
Atâtea nopţi neliniştite îl supărau pe împărat,
Zadarnic încerca să uite, de-odat’-un gând l-a fulgerat
Şi-a amintit că-n tinereţe un Înţelept a întâlnit
Şi n-a uitat că-n ziua-aceea el, regele, a fost grăbit.
Din şaua calului cel zvelt l-a insultat zeflemitor,
N-a descifrat acele vorbe, deşi aveau un tâlc al lor.
N-a luat în seamă sfatul lui şi i-a vorbit cu îngâmfare,
Povaţa i-a dispreţuit, dorea să-i ceară azi iertare.

Cu multă grijă împăratul porni să scrie o scrisoare,
Cuvintele erau alese, modeste şi cuceritoare.
“Mărite-nvăţător, umil, azi vin din nou în faţa ta,
Fii bun şi iartă-mi ignoranţa, eram prea tânăr, nu uita!
Acum ştiu că a fost prostesc, eu insistam răspuns să-mi dai
La întrebări majore, grave: Ce-i Universul? Cum e-n Rai?
Învăţătorule, mă iartă şi scuzele mi le primeşte,
Mă onorează cu prezenţa, la mine în palat pofteşte!
Doresc, Mărite-nvăţător să iau lumină de la tine,
Mă-nclin în faţa faimei tale, eşti Înţeleptul pentru mine!
De îndrăznesc să cer prea mult, Mărite Înţelept, mă iartă!
Poţi un discipol să-mi trimiţi învăţătura să-mi împartă.”

Luă o piatră preţioasă şi cu scrisoarea împreună,
Le-mpachetă-ntr-o pânză fină, gândind că e o cale bună
Ca să repare-o faptă rea de care-acum se ruşinează,
Chiar dacă-i om bătrân şi rege azi toate-acestea nu contează.
Chemă un slujitor şi-i spuse ce misie să-ndeplinească,
Să fie cu luare-aminte şi mai ales să se grăbească.
În scurtă vreme slujitorul la curte, iată, a ajuns,
N-a zăbovit prea mult pe cale, la rege a adus răspuns.

Mesajul către împărat a fost în felul următor:
“Alteţea Ta, eşti bun cu mine, iar eu, umilul slujitor,
Sunt prea bătrân, nu pot pleca departe, la împărăţie,
Iubesc prea mult grădina mea, iar perla-i o minunăţie!
Mă iartă că n-am s-o primesc, eşti mult prea binevoitor,
Pe loc ţi-o voi înapoia, nu vreau sa fii risipitor.
Dar pânza, da, o voi păstra, aceasta-mi e de ajutor,
Voi proteja plăntuţe iarna, când frigul e nimicitor.”

Luă, cu grijă, din chimir micuţul bob de grâu pe care
Îl înveli cu-o frumză verde şi-l mângâie cu-nfrigurare:
“Măria Ta, nu-ţi voi trimite discipolul în locul meu,
Alteţe, eşti un mare nobil şi-acum, când spui că-ţi este greu
Profesorul ţi-l voi trimite, el m-a-nvăţat tot ce ştiu eu.
Micuţul bob mi-a fost maiestrul, în el e viaţă şi belşug,
Rodeşte înmiit, Alteţă, de-l pui în brazda de sub plug.
Şi pentru ascuţirea minţii, te-nvăţ, Alteţă negreşit,
Magia jocului de şah, atrăgător, desăvârşit!”

WOW!Frumos!Mai,m-am gandit...Inseamna ca inca mai stii cum te cheama!:)))

Ma uit in buletin ;)

Fetelor, oooo, fetelor, da' ce proaspete si vii sunteti, iubitele, Sorinuta, tu nu-i asa ca ai 7 vieti??? Eeee, vezi, stiam eu, ti-ar placea o pisicuta? Legenda, poveste, frumusete si antren, asta-i Vara Romaneasca si ca ea nu-i alta, as zice eu, mai spuneti si mai dati-ne, ca cel putin mie, parca-mi plange inima ca nu am fost pe-aici de-atata vreme, aproape nici eu nu stiu cum s-a-ntamplat, cum s-a-ncurcat borangicul...
Poate ar trebui sa spun ca anul trecut am facut totul cu-atata forta si implicare, am luat totul intr-un mod atat de personal, incat am simtit nevoia unei retrageri in coltisorul meu, poate chiar eram dependenta really, habar n-am, cred ca am sa merg "la o cafea" maine-dimineata, sa discut cu Gheorghitza despre asta, el sigur stie sa-mi spuna de ce mi-am cam luat eu jucariile pentru o vreme. Pe de alta parte, la liceul de 100 de puncte unde predau acum, n-ai timp o clipa sa-ti tragi sufletul, nu e saptamana fara eveniment, tot timpul vine cineva sau ceva peste noi - inspectii, ore deschise, consilii, simulari, banchete, invitati, de luni e comisia de bac la romana... tot 1000 de lucruri de facut non-stop, iar faza e ca-mi si place, si totul imi merge drept la casa sufletului, m-a ajutat bunul Dumnezeu sa am clase carora cand le spun "Sariti!", ma-ntreaba "Cat de sus?", la propriu...si-atunci cum sa nu fac eu cu ei romana, nene, pe paine??
Eeeee, si-atata cu mine, povestea se apropie de sfarsit insa, ca vine vacanta, si vreau sa reiau relatia stransa cu voi, si cu arta si bucuria de-aici, asadar, draga Silvia, conteaza pe mine, si aici, si pe dincolo, prin toate partile in fapt, ca e munca si frumusete peste tot!!! Fetelor, fetelor, ce dor mi-a fost de voi, nu pot sa spun, daca nu v-as da acum telefon, cu toate ca-i miezul noptii, sa v-aud in mod direct, si cine zice ca nu ne-ntalnim in vara asta, va avea de-a face cu mine!!!!

Buna dimineata,fete dragi!
Gabitza,nu pot decat sa-ti multumesc pentru tot,pentru tot ce ai facut,pentru ceea ce vei face,pentru ceea ce esti.
Fiecare dintre noi are momente in care,pe o perioada mai lunga sau mai scurta,se retrage in el insusi,isi ia jucariile si pleaca intr-un colt al lumii sale...Poate e o altfel de incarcare a bateriilor,poate e urmarea unui mult prea mare consum de energie (si fizica,si sufleteasca)...Cert e ca vine si trece...
Acum,insa,ai revenit si ne bucuram!Si te asteptam (in primul rand,pe tine-Omul Gabi).Ca,astfel,apare imediat si creatoarea Gabi:)

"Trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de aşteptare."Khalil Gibran

Picatura de suflet!
Poveste pentru suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.

Silvia, inca o lectie ... Dar, oare, cand ne vom invata minte sa intelegem cu adevarat ce e mai important pentru noi ?

Silivia, mi-ai adus lacrimi in ochi, n-am citit poveste mai frumoasa in toata viata mea, fii binecuvantata!!!

Ma bucur,Sorina,Gabi,ca v-a placut!
O sa mai aduc povestioare!

Pana la povestioare,vin cu o veste buna pentru intreg concursul "Vara": cei 3 castigatori ai locului 1 din cadrul fiecarei sectiuni a concursului "Vara",va primi din partea echipei Breslo cate 5 campanii publicitare gratuit.
Multumim!

da...multumim....

www.breslo.ro/Product/Colier-Barcuta-cu-povesti-Concurs-Vara-Bijuterii_944897

Silvia ma inscriu la concurs cu aceasta lucrare: www.breslo.ro/Product/Petunii_945123

Frumos,Carmen!O barcuta ce ne poarta pe aripi de gand prin frumoasa Constanta!

"Barca

Inima mea e o barcă
Ce nu ştie naviga."

Vai,Octavia,ce frumusete!Foarte frumos,ce ma bucur ca ai adus asa o minunatie in concurs!

"Ştiai că doream să ajung
La balul de joi, cu petunii
Dar ceasul era mult prea lung
Şi mult prea aproape nebunii.

Era un tablou lăcrimând
O mică frântură de viaţă
Doi miri clipe-n palme-adunând
Şi nunta lor, bulgăr de gheaţă."

Ma bucur ca ti-a placut colierul meu Silvia. Multumesc pentru versuri.

http://www.youtube.com/watch?v=GD3ctstx62k

Dupa parerea mea,Sorina,Grigore Lese este printre cei mai autentici interpreti de folclor(si cautator,deopotriva)!Iar melodia despre Bucovina este minunata!Culmea e ca,de dimineata,inainte de a pleca de-acasa,exact aceasta melodie am ascultat-o,cu gandul sa-i pun linkul aici:)))Pe cuvant!

Silvia ... se pare ca gandul circula repede :)

Frumoase lucrari au aparut pana acum !
Este prea devreme sa vorbesc despre participare insa, in legatura cu sponsorizarea, cel putin la acesta sectiune, puteti conta pe mine.

Jewelswithlove, se pare ca ne-ai dat o mana de ajutor cand ne-ai orientat, in acesta sectiune, catre traditional deoarece, stilul etno si materialele naturale se mentin si in acesta vara in tendinte.
Am cautat pe ici, pe colo, cate ceva despre bijuteriile care vor fi la moda si m-am gandit sa impart si cu voi ceea ce am gasit.
Cum nu sunt de specialitate, nu am sa le comentez ci am sa le prezint cat mai succint pentru a putea fi mai usor de urmarit.

Caracteristici: individualism, supradimensionare.

Design: - etno / retro/ futuristic/ natura/ arhitectura

Materiale: metale/ minerale/ pietre/ piele/lemn/ tesaturi naturale/ dantela

Coliere: - lanturi/ forme geometrice/ metal solid, prelucrat manual/ pietre colorate

Pandantive: - lungi / reprezentand diferite animale/ stil etnic/ prinse, in principal, pe snur sau panglica

Bratari: supradimensionate/ materiale: catifea/satin/ dantela/ pietre convexe sau orice element care da volum acestora

Cercei: lungi/ forme geometrice/ cu elemente mari din metal sau pietre

Multumesc mult pentru sponsorizare!Sper din tot sufletul sa reusesti sa si participi cu ceva varatic!
Si,multumesc pentru indicatiile valoroase,sunt convinsa vor fi de un real folos celor care isi cauta inspiratia!

Revin si cu
Picatura de suflet!

A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari... la unele stia sa le raspunda, la altele nu... Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intrebarile pe care ele le puneau. La un moment dat,una dintre ele a a adus un o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta.
Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel,orice raspuns va da, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept si l-au gasit meditand.
- Am aici o vrabiuta ... Spune-mi,inteleptule,e vie sau moarta?

Foarte calm, inteleptul surase si zise:

-Depinde de tine... fiindca e in mainile tale!!!
MORALA
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si vrabiuta. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

si noua ne place Grigore Lese...un ADEVARAT ROMAN....

Silvia, ne aduci in fiecare zi cate o "Picatura de suflet" ? Toata vara avem ce invata ...

Asa am in plan,Sorina!Poate nu chiar in fiecare zi,ca sa nu plictisesc lumea,dar foarte des,oricum!Imi sunt atat de dragi aceste povesti cu talc,incat mi-e mai mare dragul sa le impartasesc si cu voi!

Si mie imi plac si le astept cu nerabdare !

Buna dimineata,fete dragi si harnice!
Sa aveti o saptamana asa cum vi-o doriti,sa fiti vesele si inspirate!
Eu incep prin a va aduce o picatura de suflet care are in ea si o doza de umor...ca sa va incepeti ziua zambind...

Picatura de suflet!
Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie. Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:"Văleu! Sunt terminat!", dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
"Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?" La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: "Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!"
În tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului. Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă, își dă seama că maimuţa pune ceva la cale.
Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:
"Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!"
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întrebă neliniștit: "Ei, acuma ce mă fac?!"
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: "Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!"

Morala:
1.Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea și tinereţea. Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.
.
2,Nu noi suntem mai în vârstă; alţii sunt mai tineri!:)))

De-am fi avut intelepciune si cand eram tineri ... :)

A fost odată ca niciodată, undeva departe, o poieniță plină cu flori albe. Albe ca zăpada proaspăt căzută! Era atât de multă liniște și pace încât chiar și Timpul se oprise din goana lui nebună și își întinse spatele pe iarba grasă. Vântul se furișa printre ramurile copacilor. Se juca de-a v-ați ascunselea cu Cerul.
-Te văd Cerule, oriunde te-ai ascunde! râdea vântul în hohote alergând pe sub flori și frunze.
Supărat, Cerul se uita în toate părțile căutându-și un loc bun. Dar... nimic! Se opri deasupra pajiștii iar Timpul îi zâmbi și îi arătă discret florile albe. Fericit, Cerul s-a scurs printre petale și privea vesel cum îl caută Vântul peste tot. Abia când soarele s-a apropiat de apus Vântul îmbufnat a renunțat la căutare și s-a dat bătut. Cerul s-a ridicat dintre flori, dar picături mici de culoare au rămas printre petale.

www.breslo.ro/Product/Colier-Coralia-Concurs-Vara-Bijuterii_946066

a doua lucrare

Ce harnicutza esti,Carmen!Ai trei lucrari,nu doua,bravo!Iar "Coralia" ne duce,din nou,cu gandul la vacanta,concediu,mare,soare,liniste...Ah,deja e prea mult,nu mai scriu nimic,ca m-apuca dorul de duca:)))

Si,daca nu stiati,sa va spun ca:
"Marea Bariera de Corali din Australia este una dintre cele 7 minuni ale lumii naturale, este mai mare decat Marele Zid Chinezesc si singura structura vie de pe planeta observabila din spatiu. Este cel mai intins organism viu de pe planeta, cuprinzand aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce se intind de-a lungul a 2.600 kilometri si acopera o suprafata de 344.400 km² (mai mare decat Irlanda si Marea Britanie impreuna). Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima era glaciara."
Jos palaria in fata Mamei Natura!

da...a treia...scuze....:)

Carmen,fara scuze!Ca eu nu vad nici o problema!Ma bucur c-ai fost atat de harnica incat ai adus 3 bijuterii pe altarul Verii!

"„Munca ne scuteşte de trei rele: plictiseala, viciul, şi nevoia.”
Voltaire

acum ma gandesc la deco si moda...:( si la celelalte doua concursuri...

Spor si inspiratie!Sunt sigura c-o sa ai idei pentru toate!

Haideti sa incepem ziua cu
Picatura de suflet!

Poveste cu un magar
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel,a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei!

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei lua cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ceea ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

MORALA
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati...
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte!
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1. Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5. Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Buna ziua tuturor,
in urma unei invitatii primite pe mesagerie indraznesc sa particip pentru prima oara la un concurs organizat de aceasta comunitate minunata.
Produsul participant este realizat manual cu mult drag, este inspirat si insotit de o poezie care imi place mult si sper deasemenea sa va placa si voua!

www.breslo.ro/Product/Set-de-bratari-Floare-albastraRezervat-Concurs-Vara-Romaneasca-sectiunea-bijuterii-se-poate-reface-la-comanda_946681

Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

Bun venit,alexida,ma bucur c-ai raspuns invitatiei si inca intr-un mod atat de frumos!O floare albastra minunata!
Caci,ce poate fi mai potrivit in mijloc de iunie,decat un dor albastru de Eminescu?El e si Vara,si Poezie,si Dor,el e tot ce inseamna roman si romanitate!

Octavian Goga a sintetizat magnific ceea ce inseamna Eminescu:"«E cel dintai roman al carui crestet primeste binecuvantarea din cer, dar ale carui picioare sunt infipte pana la glezne in pamantul stramosesc.»

Alexida, ai hotarat sa intri in forta in acest concurs ! Succes!
Jewelswithlove, tocmai ascultam o melodie cand am citit morala "picaturii de suflet" de azi.
Efectul? Incercati si voi !

http://www.youtube.com/watch?v=TKDMiyRmbik

Aaron Neville si o pilda cu mesaj optimist...Un rezultat pe masura!Chiar mi-a placut!Si am facut ca tine,am citit si am ascultat...

www.breslo.ro/Product/Flori-albastre---rezervat_947346 un colier cu flori albastre

Un alt omagiu albastru...Foarte frumos si foarte potrivit!Ma bucur ca poezia lui Eminescu a mai inspirat o creatoare!Andreea,bun venit in concurs!

Imi simt cuvintele prea mici...Asa ca-l las pe Mircea Eliade sa spuna-n locul meu:"Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă."

Si,revin cu precizarea:
Produsul creat special pt concurs nu trebuie sa fie nici rezervat,nici declarat indisponibil!Ar fi perfect si bine sa se vanda!
Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci,ca si creator, este ca in momentul vanzarii sa schimbi pentru toata perioada concursului stocul (din 0 in 1) asta pentru ca produsul sa fie vizibil in galerii.Atat!
Va doresc din suflet ca Vara sa va aduca multi clienti!

Deci nu mai poate participa la concurs? Este facut astazi, special pentru concurs insa o prietena l-a vazut si mi-a spus ca il vrea...

Cum sa nu poata participa la concurs,Andreea?Ba participa si inca foarte bine!Spuneam doar ca nu e nevoie sa scrii ca produsul e rezervat (decat daca e rezervat de un client,cum ai scris si tu) sau indisponibil,ci poti sa-i pui pretul real !!Daca se vinde,si bine ar fi sa se vanda-normal-trebuie doar sa-i schimbi stocul din 0 in 1 pentru ca produsul sa poata fi vazut atunci cand facem galerii.
Si vorbeam la modul general,nu strict de produsul tau.Ma bucur ca florile lui Eminescu si-au gasit stapana!
Deci,prietena ta il poate comanda,tu i-l poti trimite,atat doar sa nu uiti sa schimbi stocul pe toata durata concursului.

Scuze c-apare asa tarziu raspunsul,dar netul meu cade din 5 in 5 minute...

Si eu am înțeles greșit si am precizat ca este rezervat pentru concurs! Multumesc de "iluminare"!
Am modificat acum ... :)

Limba romana si intelesurile ei...In loc sa scriu ca "nu e nevoie",am scris "nu trebuie"...deci,e de inteles c-am produs confuzie....of,of,of....Scuze!

Buna dimineata!
Iata ca,dupa ce am petrecut Sfintele Pasti (si) in paginile "Primaverii",maine este o alta mare sarbatoare ortodoxa si pe care o vom petrece si in cadrul concursului "Vara".
E Inaltarea Domnului.
Ziua Inaltarii (praznuita la 40 de zile dupa Inviere) poarta in popor si numele de Ispas. In anumite zone se tin Mosii de Ispas, casele si mormintele sunt impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. Se fac pomeni pentru morti, impartindu-se mai ales paine calda, branza, ceapa verde si rachiu. Sunt marcate vitele si se taie mieii. Este ultima zi in care se mai pot rosi oua si in care se mai foloseste salutul pascal ("Hristos a inviat!... Adevarat a inviat!"), dar mai ales in forma adaptata: "Hristos S-a inaltat!... Adevarat S-a inaltat!". Conform unei legende populare, la nasterea lui Iisus, in grajdurile lui Craciun, boii au fost blanzi si linistiti, dar caii si-au cam dat in petec. Atunci,Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decat in ziua de Ispas sau Inaltare (joia din saptamana a sasea de dupa Pasti), careia i s-a spus si "Pastele Cailor". Cu timpul, expresia "la Pastele cailor" a ajuns sa insemne nu "mai tarziu" sau "alta data", ci "nicicand" (echivalenta cu "la Sfantu" Asteapta").

În cea mai veche menţiune despre această sărbătoare,(Eusebiu al Cezareei – Despre sărbătoarea Paştilor) se arată că Înălţarea era sărbătorită pe atunci, în Orient, în ziua a 50-a după Paşti, o dată cu Rusaliile, şi nu în ziua a 40-a. Astfel, sărbătoarea Înălţării încheie perioada pascală a Cincizecimii.

Se zice că Ispas ar fi un personaj mitic care a participat la înălţarea lui Isus şi a sufletelor morţilor la cer.

În această zi, femeile care au avut în acel an un decedat în familie, împart azime calde şi băutură de pomană, existând credinţa cum că de Ispas se înalţă sufletele morţilor la cer şi au nevoie de merinde pentru drum.

De asemenea, această zi este una de odihnă. Există superstiţia că orice se seamănă în această zi, nu va rodi. Un alt obicei este acela de a nu da cu împrumutul din casă.

În ziua de Înălţare, se foloseşte salutul "Cristos s-a înălţat!” – „Adevărat că s-a înălţat!”.

În noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor apotropaice de alun, nuc, leuştean, paltin; lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean;sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să alunge relele; încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean;îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate.
Ziua de Ispas este hotar pentru diferitele activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane, se însemnează mieii prin crestarea urechilor (cu unele variante locale, sărbătoarea este cunoscută pretutindeni în România).