O sa-mi vina greu sa recuperez dupa :)) Sau sa ma recuperez si eu :)))

Legenda lacramioarelor intr-o lucrare pentru sectiunea Moda:
www.breslo.ro/Product/Legenda-lacramioarelor--Participa-la-concurs-de-pe-forum_893641

Si tu ne-ai bucurat ochii si sufletul cu bluzita creata de tine, Buburuza cu ghetute de primavara :*) O legenda foarte frumoasa si o creatie pe masura !!! Multumim, Alexandra !

A inceput saptamana sub semnul rodniciei de creatii!

Am tot vorbit noi despre flori,despre copaci,despre pietre...Dar,avem si o pasare (printre altele) simbol al primaverii:barza!

Intr-o veche legenda poloneza se spune ca broastele, soparlele si serpii se inmultisera atat de mult pe pamant, dand nastere la numeroase necazuri, incat, pentru a scapa de ele, Dumnezeu a adunat toate aceste creaturi intr-un sac pe care l-a incredintat unui om pentru a-l arunca in mare. Omul nu si-a putut infrange insa curiozitatea, a deschis sacul pentru a vedea ce se afla in el, si toate vietuitoarele au scapat, invadand iarasi pamantul. Drept pedeapsa, Dumnezeu l-a transformat pe acel om intr-o barza, in asa fel incat sa isi repare greseala starpind broastele, serpii si soparlele din lume.

Barza era pasarea sacra a zeitei Venus in mitologia romana. Pe acele timpuri, daca o barza isi facea cuibul pe acoperisul unei case, se considera ca cei ce locuiau acolo era binecuvantati de Venus cu o dragoste fara de sfarsit. Aristotel credea ca uciderea unei berze echivala cu o crima. De asemeni, la romani exista o asa-numita "lege a berzei", ce stipula ca batranii parinti trebuie sa fie ingrijiti de copiii lor.

Superstii despre berze

In traditia romaneasca, se spune ca martisoarele trebuie sa se poarte pana pe 30 martie sau pana cand apare pe cer prima barza.

Conform superstitiilor, daca zaresti o barza in zbor, te asteapta o calatorie. Daca o vezi insa pe pamant, se zice ca nu vei avea un an foarte prosper.

Daca o barza isi face cuib pe acoperisaul casei tale, se spune ca vei avea parte de mare noroc.

Unei femei ce vedea doua berze i se semnala ca urma, in curand, sa aiba copii.

Daca ti se infatiseaza pe cer doua berze, vei fi impreuna cu persoana iubita tot timpul anului. Daca, insa, vezi doar o singura barza, vei ramane singur tot restul anului!

Cine omoara o barza este pandit de ghinion.

Intr-o alta superstitie, se zice ca daca vezi primavara o barza stand in picioare vei fi toropit de lene sau atasat de casa in tot rastimpul anului. Pe de alta parte, daca zaresti o barza pe cer, inseamna ca vei fi sanatos si vei calatori mult in noul an.

Cam nazdravana barza asta :)) Dar asa e primavara ...

As vrea sa vedeti cum am primit noi PRIMAVARA ca niste fete harnicute si baieti pusi pe treaba :
www.breslo.ro/Treasury/view/O-PRIMAVARA-de-legenda_39153

Astenie de primăvară

Sunteţi astenici, nemâncaţi
Şi vi s-a ascuţit şi barba;
De foame n-o să mai răbdaţi
C-a început să crească... iarba!

epigramă de Traian Conciatu ....

:))))

Multumesc frumos pentru aprecieri, fetelor!
Primavara isi etaleaza minunat iarba si florile, dar deocamdata doar in galerii :).

Creste iarba si apar brandusele, cu legendele lor cu tot: www.breslo.ro/Product/Brandusa_894455#
- incercare pentru sectiunea MODA-

Mielena, brandusa ta este de vis !!! Nu incerci si una portocalie ... sa fie legenda completa :)

BRANDUSA
Este o floare care simbolizeaza sentimente puternice si devotament, legaturi stranse atat de dragoste, cat si de prietenie. Cel care daruieste unei femei branduse nutreste oentru aceasta o dragoste puternica si pasionala. Femeia careia ii plac brandusele este o femeie puternica, devotata, care pune pasiune in tot ceea ce face.

E o idee buna, Soso!...:-)
Nu stau prea bine cu timpul, dar am destule sanse sa termin brandusa portocalie pana la toamna...:-P

Eu iti urez sa ai spor la tot ce ai tu de facut, mielena !!!

In seara aceasta:
Legenda MARGARETEI

Se spune ca Margareta era o printesa deosebit de frumoasa, care fusese promisa la nastere Imparatului Florilor. La varsta de 16 ani, Margareta s-a indragostit de un print nespus de frumos si de viteaz. Cei doi s-au iubit si planuiau sa fuga impreuna pentru a se putea casatori si pentru a scapa de promisiunea facuta Imparatului Florilor.
Imparatul Florilor a aflat, provocand printul la duel. Cei doi s-au batut in sabii si platose trei zile si in final printul a fost ucis. Speriata si indurerata, Margareta a fugit in munti, iar Imparatul Florilor o lua pe urmele ei. Dandu-si seama ca nu are scapare, Margareta s-a rugat, plangand, mai bine sa moara decat sa fie a Imparatului Florilor. Ruga i-a fost ascultata, iar lacrimile ei au fost transformate intr-un sirag de perle.
Indurerat si dandu-si seama de greseala facuta, Imparatul Florilor a prefacut-o pe Margareta intr-o floare alba, pentru ca aceasta sa poata trai vesnic, fara ca cineva sa o poata atinge.

Vin si eu cu o margareta... de cerneala :)!
www.breslo.ro/Product/Pandantiv-Ink-flower---Premiu-pentru-votani-la-Concursul-Primvara---legende-i-tradiii-romneti_895304.

Gaby, multumim si pentru acest premiu !!! Pe ce carari de munte ai umblat dupa mandre floricele incondeiate de natura cu cerneala ?

Mihai Eminescu
--------------------------------------------------------------------------------
Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Un fragment dintr-o poezie mai putin cunoscuta a lui Mihai Eminescu - "Intre nouri si-ntre mare" :
...
Norilor, o, norilor,
Unde-i tara florilor?
Unde ea acum traieste,
Iara campul inverzeste
Si codrul vazand-o creste;
Si cand trece prin gradina
Toti copacii i se-nchina
Si incep sa infloreasca,
Pe ea s-o impodobeasca ­
Caci vazand-o, toata tara
Crede ca e primavara.

Povestea lacramioarelor...
E mai lunga,dar merita citita!
Acum o mulţime de ani a existat o scurtă vreme în care fiecare floare era de fapt o mică zână cu puteri deosebite.

În timpul zilei florile răspândeau parfumuri frumoase şi bucurau ochii oamenilor, iar în timpul nopţii se transformau în zâne şi făceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau în grija Primăverii. Ea le dădea nume, ea le ajuta să crească frumos, ea le învaţa cum să răspândească cele mai minunate parfumuri şi tot ea trebuia să fie atentă ca nici o zână să nu uite să se transforme înapoi în floare când se apropiau zorii zilei.

Primăvara avea o grămadă de treabă şi zânele nu-i uşurau deloc munca pentru că făceau o mulţime de năzbătii. Florile de primăvară erau foarte greu de îngrijit pentru că se purtau exact ca nişte copii neastâmpăraţi. Ghioceii, brânduşele, zambilele, toporaşii, albăstrelele erau aproape imposibil de controlat când se lăsa seara. Primăvara trecea în fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şi le ruga să fie atente cu vrăjile, să aibă grijă să nu le observe nici un om şi mai ales să-şi folosească puterile pentru a face fapte bune.

Distracţia preferată a florilor de primăvară era să se joace cu minţile oamenilor. Îi vizitau când dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţitoare parfumuri şi apoi le intrau în vise. A doua zi oamenii se trezeau năuci, cu chef de ducă şi cu o poftă nebună de a se arunca pe un câmp cu flori şi a sta la soare. Din cauza acestei distracţii tot mai mulţi oameni nu se mai duceau la muncă, tot mai mulţi copii nu mai aveau poftă de învăţat şi nimeni nu părea să mai poată să se concentreze la nimic. Bătrânii vremii dădeau vina pe biata Primăvară şi o acuzau că le ia minţile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns până la cel mai puternic Duh de Pădure din perioada aia. Duhul a fost aşa de nemulţumit că a chemat-o pe Primăvara în scorbura unde se ascundea şi i-a cerut socoteală:

- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic şi zac toată ziua prin păduri mirosind florile de primăvară? Te-ai înţeles cu Vântul să le luaţi minţile?

- Vai Duhule, cum poţi să crezi aşa ceva? Nu ştiu ce se întâmplă cu oamenii…am atât de multă treabă că abia reuşesc să mă întâlnesc cu Soarele şi să topim zăpezile rămase pe la munte.

- Cum adică ai atât de multă treabă?! Doar eşti Primăvara, cu asta trebuie să te ocupi…

- Duhule, eu am în grijă şi toate florile-zâne de primăvară şi…e foarte greu să le supraveghezi pe toate.

- Am uitat că s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile să fie zâne pe timp de noapte…Am spus de atunci că nu e o idee bună şi uite unde s-a ajuns!

Duhul tuna şi fulgera. Nu era de acord ca oamenii să petreacă atât de mult timp în natură pentru că exista riscul ca unul dintre ei să zărească un duh sau o zână şi toată viaţa să li se dea peste cap. Zânele, spiriduşii, duhurile nu puteau exista decât dacă oamenii nu ştiau de ele.

Primăvara s-a înfuriat că florile zâne nu o ascultaseră aşa că din cauza nervilor ei şi ai Duhului începuse o furtună în toată regula.

Ghioceii s-au speriat de tunetele şi fulgerele care se abătuseră asupra lor. Nu greşiseră atât de mult…doar îi mângâiaseră pe oameni cu petalele pe obraz ca să le fie pielea mai fină şi mai parfumată. De unde erau să ştie că toate fetele pe care le mângâiaseră în felul acesta deveniseră atât de mândre de fineţea pielii lor încât nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albăstrelele începuseră şi ele să plângă. Ce-i aşa de grav că au folosit culoarea lor pură pentru a înfrumuseţa ochii celor pe care-i vizitaseră în somn? Acum au ochii mai frumoşi…chiar dacă au devenit încrezuţi şi bat din gene ca toţi ceilalţi să-i poată admira mai bine.

Toate florile de primăvară plângeau îngrijorate din cauza furtunii pe care o stârniseră. Aflaseră că potopul a venit din cauza lor de la bătrâna Iarbă. Iarba le-a povestit că s-au mai întâmplat astfel de furtuni pe vremea când fluturii erau ca nişte prinţi şi toate florile se ofileau de dorul lor. Au plâns atât de mult, încât din lacrimile lor amestecate cu picăturile de ploaie şi grindina care cădea furioasă din cer, s-au format nişte boboci ca nişte mărgăritare. Când primăvara a ajuns la primul grup de flori ca să le certe pentru năzbâtiile făcute peste noapte, s-a lovit de un câmp plin cu nişte flori albe cum nu mai văzuse niciodată. A zâmbit şi tunetele au început să se potolească. A vizitat un alt grup de flori şi situaţia era aceeaşi: peste tot era plin de flori albe, mici şi delicate iar celelalte flori se ofiliseră de tristeţe. Primăvara s-a aplecat către bătrâna Iarbă şi a întrebat-o ce se întâmplase acolo.

- Năzbâtiile astea de zâne flori au plâns atât de mult pentru că te-au supărat încât din lacrimile lor au răsărit florile astea mici.

Primăvara a început să lăcrimeze uitându-se la florile ofilite.

- Bietele de ele, s-au speriat de furtună şi s-au ofilit…O să numim florile astea noi “Lăcrămioare” şi de acum nici o floare nu va mai putea să se smulgă din rădăcină la lăsarea nopţii. Florile vor bucura oamenii numai când aceştia o să le caute.

După ce a rostit aceste vorbe Primăvara a cules câteva lăcrămioare, şi le-a prins în părul lung şi blond şi apoi a zburat către Duhul de Pădure să-i arate ce răsărise din lacrimile florilor.

Duhul de pădure a fost aşa de impresionat de Lăcrămioare încât a decis să învie toate florile de primăvară şi să le lase totuşi o putere specială, chiar dacă nu mai erau zâne: să poată vorbi între ele şi din când în când oamenii cu suflet curat să le poată auzi poveştile.

După ce ploaia aprigă s-a potolit şi soarele a început din nou să strălucească, oamenii cei năuci s-au trezit ca dintr-un somn greu şi s-au întors la treburile lor. Când au dat peste noile flori le-au adunat şi le-au strâns în bucheţele, minunându-se că nu le mai văzuseră niciodată până atunci. Primăvara a vizitat visele bătrânilor şi le-a transmis povestea şi numele florilor nou răsărite. Bunicii şi bunicile de pe atunci au spus povestea Lăcrămioarelor şi au răspândit numele florilor născute din plânsul fostelor zâne.

Poveste preluata de pe site-ul http://www.zapacita.ro

Prima inscriere pentru sectiunea deco

www.breslo.ro/Product/Culori-si-forme_895753

Poezii, povesti cu zane si lacramioare ... o seara frumoasa de PRIMAVARA !
Cattie, ce frumos ai "incondeiat" cutiuta !!! Si explicatiile simbolurilor si semnificatiile lor ... excelent !

Laleaua și liliacul vin de prea departe, se pare (Persia, via... Turcia!), așa că au ajuns prin părțile noastre mai târziu, după ce făuritorii de legende și-au risipit prin lume tolba cu povești... Chiar de-ar fi existat vreo legendă a locului despre acest copăcel care poartă primavara o mantie vrăjită de culoare și parfum, ea ar amuți în fața unui loc rupt parcă din Rai - Padurea de Liliac de la Ponoarele! ”Îngerul Alb” și ”Lavender Lady” sunt sărbătoriți în fiecare an din timpuri îndepărtate în această rezervație - pe care am descoperit-o întâmplător... Căutând povești primăvăratice am dat peste un loc de poveste, tocmai bun de făcut... LEGENDĂ! Unde să fie mai potrivit să cauți ”norocul” în flori cu 5 petale, decât acolo unde... ninge cu flori de liliac?! Și ce noroc pe mine să-l descopăr! Sper să ajung acolo, la întâlnirea cu...”Primăvara PERFECTA”!...
www.breslo.ro/Product/Primvara-PERFECT---set-brar-i-cercei-Concurs---Primvara---legende-romneti_896280

Ligia, cat de frumos ai reusit sa conturezi "cadoul perfect" al Primaverii pentru sufletul tau !!! Armonie, culoare si parfum ... Invaluite in dragoste si mister !!! Eu iti doresc sa ai parte de ziua ta (chiar daca tot nu am reusit sa aflu cand e) exact de ceea ce-ti merge direct la suflet !!!

Descrierea pe care am facut-o la o lucrare a mea (cu liliacul gravat pe cutiuta din lemn) suna cam asa :

Un bobocel de ghicel, un muguras pe o ramura la inceput de primavara ... ajungand pana la acea delicata si subtila floare - liliacul. Mirosul sau este ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoza.
Liliacul semnifica misterul iubirii, care poate face ca o persoana sa uite de sine in dragostea pentru celalalt. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate sa transmita mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti.

Sunt convinsa ca aceasta minunata floare este pe placul multora dintre noi ... culoarea ramanand la alegerea fiecaruia :)

Primăvara
Alexandru Macedonski

Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh! ningeţi, albe flori de măr.

Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac.

Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocenţă răpitoare:
Amanţi cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.

Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Şi-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naşte ca o floare
Ah! de-aş muri sub nucul lat.

O alta legenda a liliacului...
Se spune că,într-o vreme-ndepărtată,au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi,cum pe-atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Liliana.

www.breslo.ro/Product/Primavara_897132

O pajiste pe care tare as vrea sa lenevesc eu acum ... Si, daca mai este si langa un izvor, intr-un luminis de padure, cu triluri de pasarele ... Oare cer prea mult ? :*)
Nicolebijou, cu siguranta nu gandesc numai eu asa :)) Multumim pentru visul frumos de primavara !!!

Alexandru Macedonski - Între frunze

Grădina este plină de taina fericirii
Şi nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
Fior nedesluşit.

Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roşul ei mănunchi,
Iar viţa se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.

Rochiţele, în braţe subţiri, dar încordate,
Strâng vişinul, şi cracă cu cracă-l cuceresc,
Cireşele, alături, sub frunze-mperecheate,
Roşesc şi se iubesc.

Din totul se înalţă un cântec către soare
De dragoste nespusă, de dulci îmbrăţişări,
O falnică poemă de strofe arzătoare,
De tainice oftări.

Ascultă: e grădina întreagă, ce uneşte
Simţirea ei suavă cu cântecul din noi,
Şi cerul din adâncu-i de aur ne priveşte
Zâmbindu-ne prin foi.

Buna ziua, doresc sa inscriu in concurs, sectiunea moda-aceesorii, o coronita de par cu flori crosetate www.breslo.ro/Product/Coronita--Participa-la-Concurs-Primavara-sectiunea-accesorii-moda_897151

Mirela, ne-ai adus primavara in cosite :)

"Imi amintesc si coronitele din flori de pe campie
Din margarete, papadie, si din flori de iasomie
Pe care-n par mi le-aseza si far'sa stie
Cu ochii recita o poezie.

Si-odata, intr-o zi de sarbatoare,
Cu oameni prinsi in hora-n Targul mare
M-a intalnit pe drum din intamplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sarutare ..."

MonicaTrif

Pentru ca voi mai lipsi doua zile (tot sambata si duminica) si voi ajunge undeva, la munte (este ziua nasei ...), m-am gandit sa-mi fac de astazi temele si sa va spun cate ceva despre florile rare din Romania, ocrotite de lege.

FLOAREA DE COLT (Leontopodium alpinum) creste, asa cum ii spune si numele, pe stancile colturoase ale muntilor, fiind cea mai rara din intreaga flora montana. Toata lumea o cunoaste - gingasa, catifelata ! La noi i se spune si floarea - reginei, albumita, siminic, steluta.
Este o planta venita de departe, din tinuturile Asiei, dar in traditia romaneasca are o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al DRAGOSTEI. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.
Sa nu uitam de indemnul academicianului Emil Pop, valabil si pentru alte plante ocrotite : "Aviz staruitor celor care, cu toata oprelistea oficiala, nu-si vor birui ispita : sa rupa ori sa taie numai partea aeriana, sa crute organul din care va renaste floarea; pacatul va fi mai mic".

GAROFITA PIETREI - CRAIULUI (Dianthus callizonus) isi are locul de crestere pe crestele abrupte si salbatice din masivul cu acelasi nume. Este frumoasa din Piatra - Craiului, caci asa cum spune Ion Simionescu, plin de admiratie "poate fi luata ca tipul artei intrebuintata de natura pentru pictarea unei flori". Ea nu mai poate fi gasita in niciun alt loc din lume, nici macar pe unul din versantii vecini Pietrei - Craiului. Aceasta garofita firava a aparut pe pamant la inceputul erei neozoice, in miocen, si de atunci, de mai bine de o jumatate de milion de ani, a ramas prizoniera muntelui.
Nici pe tot cuprinsul muntelui nu o putem gasi, ci mai ales pe versantul vestic, spre Valea Dambovitei, pe pajistile de la limita zonelor alpina si subalpina, ori pe stancile de la baza zonei alpine.

BUJORUL DE STEPA (Paeonia Tenuifolia) il putem intalni daca mergem spre Ludus, in N-V comunei Zau de Campie, la marginea de vest a padurii Bota Zaului. Acest bujor nu seamana cu nicio ruda salbatica sau cultivata din tara noastra. Floarea sa aduce cu cea a bujorului romanesc. Dar frunzele seamana mai degraba cu cele ale mararului.
Se povesteste ca ar fi aparut pe meleagurile noastre la sfarsitul paleoliticului si inceputul neoliticului, deci ne apartine de aproape 10.000 de ani. Localnicii il pretuiec mult. Pastrand un vechi obicei dacic, ei il cultiva in gradini, pentru florile mari purpurii si frunzele decorative.

SANGELE VOINICULUI (Nigritella Rubra) salasluieste pe pajistile alpine, pe pantele abrupte sau pe stancile insorite. Cum putem deosebi intre ele aceste orhidee cu miros suav, de vanilia ? Daca ne vom apleca cu atentie asupra lor, vom vedea ca florile, grupate in manunchiuri mici, desi asemanatoare, sunt totusi diferite. Despre culoarea florilor exista o frumoasa LEGENDA.
Se spune ca o picatura din sangele voinicului, care lupta cu un balaur cu sapte capete, a cazut pe floare, inrosind-o. Despre numele voinicului nu se spune nimic. Florii i-a ramas insa numele de "sangele - voinicului".

PAPUCUL DOAMNEI (Cypripedium calceolus) este o alta orhidee gingasa intalnita pe stancile Bucegilor, Ceahlaului, Fagarasului si Retezatului. In mijlocul celor 4 - 5 frunze late, cu nervuri proeminente, se observa o singura floare, de o remarcabila frumusete : "e o bijuterie de SAFIRE, RUBINE si DIAMANTE, cum pare cand picatura de roua se opreste in corola ei". Asa descrie sanatul roman Ion Simionescu minunata floare asemanata cu un papucel de catifea.

Inspirata de povestea lacramioarei scrisa aici pe forum am creat un colier cu care ma inscriu la concurs. Pentru toate iubitoarele de lacramioare iata:
www.breslo.ro/Product/Lacramioare_897516

Octavia ... cuvintele sunt de prisos, incerc cu o poezie :

Veronica Micle - Povestea lacramioarelor

Floricelele mult smerite
Pe sub tufe tainuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Si de cursele minciunii.

Ele-n linistea lor mare
Au privit din departare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pamânt.

Si când ceasul de-nflorire
Le sosi, fara de stire
O durere le-a cuprins
Si din sânul lor aprins,

Sir de lacrimi, lacramioare,
A curs lin, racoritoare
Iar din lacrimi pâna-n zori
S-au facut gingase flori.

Soso super poezia despre lacramioare. Colierul lacramioare este cea de-a doua lucrare pe care am inscris-o in concurs. Si pentru ca am reusit sa termin ceea ce mi-am propus acum voi trece la confectionarea unor mici atentii pe care o se le postez cand vor fi gata. Aceste mici atentii sunt de fapt premii pentru locurile I, II si III. Am emotii pentru ca doresc sa fac ceva deosebit pentru aceste ocupante ale podiumului.

Da, Octavia, am in minte si ghioceii :)
Multumim si pentru premiile pe care intentionezi sa le faci ... si stiu eu ce minuni ies din manutele tale :*)

Multumesc Soso. Gata, acum ma voi apuca de lucru. Intru cum s-ar spune in atelier. O sa dureze ceva pana termin. Sper sa iasa bine pentru ca am ceva idei.

Nu te grabi, ca timpul ne permite s-o luam pe indelete :)

Minunate lacramioare,Octavia!!!

Multumesc Silvia. Dragi iubitoare de lacramioare simtiti aroma florilor?

Eu cand am creat acest colier am avut in minte parfumul acestor gingase flori.

Ni l-ai transmis si noua :*)

mi-aduc aminte de un perete de munte in bucegi.. era plin de flori de colt!! si, oricat imi ardea sufletul sa-mi iau si eu o floricica, n-am facut-o. am facut multe poze, dar le-am pierdut odata cu agenda dintr-un telefon mai vechi:)) superbe flori! si mi-aduc aminte ca si alina-gemsgems a reusit sa modeleze niste superbe flori de colt, atat de bine incat pareau reale:))

si lacramioarele sunt minunate... Octavia, esti grozava, aproape ca le pot simti parfumul...

Sunt cu totul speciale !!! Eu nu le-am vazut in mediul lor. Cred ca aratau super !

sunt asa delicate..par fragile, dar sunt adaptate vremii de munte..

http://www.youtube.com/watch?v=BahgIldD7bM

Floare de colt