Superb concurs...primavara...cu primele flori...stiti ca se spune ca florile primaverii sunt visele iernii, povesite dimineata, la micul dejun al ingerilor....

Eu imi astept inspiratia ;)

probabil va fi o inspiratie... solara!

Ce frumos, Diana ! Sunt sigura ca va veni si inspiratia !!! Curand vor inflori si copaceii ...

soso, am impresia ca aerul de ploiesti e special :))) sau poate e ceva in apa?:))) ce mancati voi, ploiestenii?:))

Nu mi-am pus problema :)) Dar de cand am ajuns in zona asta cu aer curat, as dormi intr-una. Si cand ajung sa ma obisnuiesc, trebuie sa ma intorc in ... poluare.

te cred... si eu m-as putea obisnui sa traiesc intr-o zona nepoluata... tendinta de a dormi intr-una deja o am, doar aerul curat imi mai lipseste:))

Lucrarea 1 - Categoria bijuterie

www.breslo.ro/Product/Gardina-cu-flori_883475

Ce frumoasa gradina,Fimarc!!!Un inceput de saptamana inflorit si inflorat!
Va doresc sa aveti o saptamana rodnica si frumoasa!Nu uitati...exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA :

O piatra... dupa ce ai aruncat-o!
O vorba... dupa ce ai spus-o!
O sansa... dupa ce ai pierdut-o!
Timpul... dupa ce a trecut!
... si
Iubirea, pentru cel care nu lupta!

Marcela - FIMARC, o gradinuta minunata ... flori rosii, o incantare !!! Abia astept sa infloreasca si in realitate :)

Silvia, asa este, si bine ar fi sa avem mereu mintea limpede, intai sa gandim ... sa nu ajunga sa ne para rau dupa !!!

Ma bag si eu, cu povestea unora din florile mele preferate: Narcisele
www.breslo.ro/Product/Bentita-Vis-de-primavara_875019
Pun povestea aici ca e cam luga pentru a face parte din descrierea produsului :)

Demult, foarte demult, în mijlocul unei păduri seculare, într-o poiană mare, îşi avea sălaşul un pădurar cu familia sa. Avea o soţie harnică şi frumoasă cu care se înşelegea de minune şi mai avea pădurarul o fată frumoasă cum nu se mai văzuse, înaltă, subţirică, cu părul galben inelat, faţa ca neaua şi ochii ca tăciunele. Când cobora prin sate cu căruţa cu lemne pădurarul o lua întotdeauna şi pe Narcisa, căci aşa o chema pe fată, să se mândrească cu ea.

Toţi flăcăii întorceau capul după ea, dar Narcisa nu avea ochi pentru nimeni. Lumea ei era pădurea, acolo se născuse, acolo crescuse, învăţase de mică să iubească natura şi animalele. În timpul liber alerga prin poiană culegând flori, împletind coroniţă pe care o punea pe cap, apoi, cântând voioasă, căci avea un glas ca de înger, intra în pădure. Cântul greierilor şi al păsărilor o însoţeau pretutindeni.

În pădure avea un loc anume, legat de două crengi groase, îşi făcuse un leagăn. Se legăna, cânta şi privea petice de cer zărite printre crengile copacilor. Aceea era lumea ei, fericirea ei.

Într-o zi, când culegea flori, văzu un fluture frumos colorat, care zbura în faţa ei, aşezându-se chiar pe o floare pe care voia ea să o culeagă. Narcisa se uită la el cu drag, nu mai văzuse un fluture aşa de frumos colorat. A vrut să-l prindă, dar fluturele a zburat pe altă floare. Narcisa după el. Ceva ca un fir nevăzut o atrăgea după fluture.

Fluturele intră în pădure, fata după el. Tot alergând după fluture, intră în adâncul pădurii şi se rătăci. Se aşeză pe o buturugă şi începu să plângă. Cât era ea de obişnuită cu pădurea, în acel loc necunoscut o apucă teama, pădurea era deasă, cu copaci înalţi şi rămuroşi, aproape că nu se vedea cerul. Se apropia seara, ce să facă, încotro să o apuce?

Când deznădejdea era mai mare, apăru fluturele, se aşeză în faţa ei pe un lemn căzut, începu să-şi fluture aripile, apoi pe negândite din el se înalţă un flăcău frumos cum nu se poate spune, părul castaniu căzut pe umeri încadra o faţă oacheşă, doi ochi negri cu privirea blândă o cercetau pe Narcisa, care plângea cu capul îngropat în mâini.

Când a ridicat capul şi l-a văzut, a sărit în sus speriată. A vrut să fugă, dar el a oprit-o.

- Nu fugi, Narcisa, că te vei rătăci şi mai tare, eu nu-ţi vreau răul. Sunt Narcis, duhul pădurii. Dragostea ta pentru pădure şi animalele ei m-a făcut să te urmăresc şi să te îndrăgesc de când erai mică. Vino să te duc acasă.

Mai de voie, mai de nevoie, Narcisa se lăsă condusă de duhul pădurii, care în scurt timp o scoase în lumina poienii. Când se văzu acasă, Narcisa îi zise:

- Îţi mulţumesc pentru ajutor, n-o să te uit niciodată.

- Nici n-o să poţi să mă uiţi. De acum în colo o să ne vedem mereu, am să veghez asupra ta ori de câte ori vei veni în pădure, nu vreau să te mai rătăceşti, pădurea are multe capcane.

După cele spuse se făcu nevăzut.

Părinţii Narcisei erau îngrijoraţi, niciodată nu întârziasă fata lor atâta timp în pădure.

- Ce s-a întâmplat, Narcisa, unde ai întârziat?

- În pădure, m-am rătăcit, dar a venit duhul pădurii, pe care-l cheamă Narcis, şi m-a adus acasă.

- Nu spune glume, fata mamei, când noi suntem aşa de îngrijoraţi.

- Nu glumesc, mamă, şi apoi e un flăcău aşa de frumos şi de bun!

- Bine, dacă zici tu înseamnă că-i adevărat, dar să nu te mai duci în adâncul pădurii, că nu se ştie ce se poate întâmpla.

Din acea zi Narcisa nu s-a mai dus în adâncul pădurii, ci doar până la leagănul ei, acolo cu inima ticăind îl aştepta pe Narcis care venea zi de zi şi uite-aşa s-au îndrăgostit unul de altul şi au hotărât să se căsătorească.

Narcis s-a dus la părinţii Narcisei şi-a cerut-o de soţie, apoi s-au dus cu toţi să vadă palatul lui Narcis.

Mult s-au minunat când l-au văzut, era un palat măreţ din marmură verde, cu zeci de turnuleţe poleite cu aur.

Mult s-au bucurat părinţii Narcisei pentru norocul ei. Au hotărât ca în curând să facă nunta, apoi să se mute cu toţii în palatul cel măreţ.

Dar n-a fost să fie aşa.

Muma Pădurii, care avea şi ea un palat în pădurea cea deasă, avea o fată la fel de urâtă şi rea şi pusese ochii de mult timp pe duhul pădurii şi-l dorea ca ginere, îl socotea numai bun pentru fata ei. Astfel cele două împărăţii s-ar uni formând una mare, unde ea va fi starostele, aşa socotea ea.

Cu acest gând se duse la palatul lui Narcis pentru ai propune alianţa, dar el nu era acasă. Plecă Muma Pădurii să-l caute şi-l găsi lângă leagănul Narcisei, legănând-o uşor şi privind-o cu drag.

Atunci Muma Pădurii, înţelegând cum stă treaba, s-a făcut foc şi pară. Nu s-a arătat celor doi, în sinea ei gândea că doar n-o să lase o muritoare să-i strice planurile. S-a dus la palatul lui Narcis şi l-a aşteptat să vină acasă.

El a venit spre seară, era fericit, cu faţa luminată de dragoste. Când a văzut-o pe Muma Pădurii, faţa i s-a umbrit, ştia că o asemenea vizită nu prevesteşte nimic bun. Când mai auzi şi despre ce-i vorba, s-a întristat de-a binelea.

Muma Pădurii era rea şi răzbunătoare. Narcis se temea pentru viaţa Narcisei, asupra lui Muma Pădurii nu avea putere.

Zise cu glas domol:

- Mai vedem noi, mumă, o să vin să văd şi eu fata.

- Nu aştepta mult, Narcis, răbdarea mea e foarte scurtă.

- Ştiu, mumă, ştiu.

Narcis oftă din greu. Pentru nimic în lume nu s-ar fi căsătorit cu fata pe care nu o îndrăgea.

Câteva zile Narcis n-a ieşit din palat, ştia că Muma Pădurii îl va urmări, dar până la urmă tot s-a dus în pădure. Narcisa dormea în leagăn, a mângâiat-o pe plete şi a oftat.Ea s-a trezit şi i-a văzut faţa tristă.

- Ce-i cu tine, Narcis? De ce eşti trist, ai lipsit multe zile.

- Tristeţea vine din dorul tău, am avut treburi de rezolvat şi mi-a fost dor de tine.

În acel moment doar Narcis auzi un foşnet uşor de frunze printre copaci. Privi într-acolo. Era Muma Pădurii, privea furioasă la ei.

'' Ce bine că Narcisa nu o poate vedea'' gândi cu tristeţe Narcis.

- Narcisa, trebuie să plec, voi veni mâine.

- Bine, te aştept.

Duhul Pădurii plecă mohohorât, se închise în palat cugetând la ce avea de făcut. A doua zi se duse la părinţii Narcisei şi le spuse:

- Doresc ca duminecă să facem nunta, apoi ne mutăm la mine în palat.

Dar Muma Pădurii le ştia gândurile. În ruptul capului nu putea îngădui aşa ceva, nimeni şi nimic nu-i va strica planurile. Îl urmări furioasă pe Narcis, când plecă de la palat gătit pentru nuntă.Cu gând rău porni înaintea lui.

Narcisa îl aştepta în mijlocul florilor din poiană, era îmbrăcată în rochiţă albă, cu coroniţă aurită pe cap. Era frumoasă ca o zână.

Deodată auzi în spatele ei un foşnet şi se întoarse. În faţa ei se afla Muma Pădurii. Era aşa de urâtă încât Narcisa s-a speriat şi a vrut s-o ia la fugă. Baba a prins-o de mână şi îi spuse cu duşmănie:

- Încotro, muritoare nesăbuită, ai crezut că îmi strici planurile căsătorindu-te cu Duhul Pădurii, care este sortit fiicei mele. Ei află că nu vei reuşi atâta timp cât trăiesc eu Narcis nu va avea altă soaţă, decât fiica mea.

Scoase din sân un beţisor negru cu care o atinse pe Narcisa, pe dată aceasta s-a preschimbat în floare.

O floare albă cu tulpina subţirică, cu miros fin pătrunzător. Apoi Muma Pădurii dispăru urmată de un râs diabolic.

Sosi şi Duhul Pădurii, dar Narcisa nu era de găsit. Au căutat-o peste tot, dar zadarnic.

Narcis era mâhnit, cu capul plecat se plimba prin poiană. Cu speranţă în suflet aştepta să apară Narcisa. Privirea îi fu atrasă de o floricică mică albă ce răspândea un miros îmbătător. Se albi la faţă, deodată înţelese totul . Muma Pădurii era vinovată de dispariţia Narcisei. Îngenunche şi sărută floarea. Din petala ei căzu o lacrimă pe pământ.

În acel loc răsări o floare la fel de albă, şi tot aşa până ce se umplu poiana de flori albe cu miros fin.

În amintirea celei care a fost frumoasă ca o floare au numit acea poiană ''Poiana Narcisei''. Aşa se numeşte şi în ziua de azi.

Duhul Pădurii a rămas singur pe vecie, aproape tot timpul şi-l petrece printre gingaşele şi frumoasele Narcise.

frumoasa poveste... trista, frumoasa si plina de sensibilitate ca toate legendele noastre..
stateam zilele trecute si incercam sa-mi amintesc daca exista, daca am citit, vreo legenda mai vesela, fara lacrimi si accente dramatice:) nu mi s-a aratat niciuna:))

Cred ca asta se potriveste numa' bine! http://www.youtube.com/watch?v=R8p3AtfWl1U

Deja s-au adunat si aici numai frumusete si povesti interesante si impresuionante! felicitari si mult succes tuturor, organizatori si participanti! Cu siguranta ma va inspira si pe mine una din legendele si traditiile noastre, sunt curioasa ce anume (dar cred eu ca va fi ceva floral:D)

Silvia, am vazut acum asocierea zodiilor cu florile si pot sa spun ca la mine e chiar perfect!!!
Si da, intr-adevar preferintele sunt in functie de starea de spirit!!
Pe langa cele spuse mai jos, imi mai plac mult lalelel (in special cele albe si negru-violet), freziile si irisii.
Macii si lacramioarele sunt iubirile mele!!! Astea imi plac oricand, indiferent de dispozitie.
Iar in zodiacul floral chiar sunt Mac :p
Levantica/lavanda este aroma mea preferata, am in casa ulei esential de lavanda in permanenta si este si foarte util nu doar placut:p
Ahh si din cand in cand imi cumpar flori, in special primavara si in mod deosebit lalele (mi-as cumpara eu maci si lacramioare...dar... cam putin probabil sa agsesc :))) ).
Iar pentru cadouri (de dat, ca de primit primesc orice :))) ) prefer florile in ghiveci, iar dintre cele taiate lalelele, freziile, irisii, uneori trandafirii si orhideele :D

Gemeni
Cei nascuti in zodia Gemeni sunt plin de mister. Le poti oferi narcise, maci sau trandafiri. Nativii din constelatia Gemeni prefera aproximativ orice floare dar preferintele sunt in functie de starea lor de spirit. Le plac deasemeni lacramioarele, levantica, feriga, orhideea, liliacul sau crizantema.

Marmi, narcisele albe sunt o frumusete !!! Si multumim si pentru legenda care le-a insotit !!! Nu mai spun de Tudor Gheorghe ...
Va multumesc tuturor ! Imi place foarte mult cum a debutat acest concurs ... si suntem abia la inceput :*)

Buna dimineata :)

Azi-noapte n-a mai vrut net-ul sa ma lase sa fac un anunt, asa ca spun acum despre premiul pe care Ethno-Bead doreste sa-l ofere in acest concurs :
- Materiale in valoare de 40 lei din magazinul www.breslo.ro/Shop/Ethno-Bead
Multumim mult, Carina !!! La final vom vedea impreuna spre cine se indreapta margelutele ethno :*)

Chiar inainte sa plec spre Covasna am reusit sa fac niste seturi cu margelute pentru fete si bratari din piele pentru partea masculina pe care sa le daruiesc celor cu care m-am intalnit aici si au fost super - apreciate. Toate cu materiale si margelute de la Ethno-Bead :*)

Buna dimineata,sa aveti o zi perfecta!
E adevarat,Andra,partea cu florile si zodiile tine mult de starea de spirit.Se intampla si sa nu se potriveasca;ceea ce am cautat eu a fost mai mult ce ni se potriveste din punct de vedere zodiacal si nu ceea ce iubeste cel din acea zodie (fiecare are alte gusturi si e normal),de aceea cred ca apar aceste diferente de opinie:)) Astrologia baga in aceeasi oala pe toti cei nascuti intr-o zodie sau alta si nu are cum sa fie asa...

..asta se intampla pentru ca avem acces facil la informatii despre trasaturi generale pentru zodia respectiva, stabilite prin observatii pe termen lung.
din ce stiu, o astrograma personala, tinand cont de locul nasterii si de ora nasterii, rafineaza putin aceste trasaturi, individualizandu-le.
nu pot sa spun ca sunt extrem de convinsa de stiinta asta, pentru ca am vazut si gherle, insa am avut prilejul sa mi se faca o astrograma cand aveam 20 de ani. mi-au zburat atunci pe la urechi termeni de genul 'efemeride' si altele asemenea:)) si tot atunci mi s-a atras atentia sa am grija in jurul varstei de 30 de ani, ca voi avea o cumpana serioasa pe sanatate, ceva afectiune toraco-abdominala. am uitat cu desavarsire de 'prezicere'. la 30 de ani am nascut-o pe fetita, nu inainte de a colinda putin pe dincolo din cauza unui stop cardio cauzat de epuizarea din travaliu. a doua zi, privindu-mi puiul, mi-am adus aminte ce mi se spusese cu 10 ani in urma..:)) mai credem sau nu in astrograme?:)))

Jewe, vazand cata lume de aici iubeste astrologia, m-am gandit sa va recomand o carte care mie mi s-a parut foarte buna. Iata datele:

Alexandru NICOLICI

"Astrologia,
stiinta ezoterica"
Editura Astrolog 1999

De asemenea, celor interesate, le recomand de acelasi autor:
- "Astrologia Karmica"
- "Astrologia Natala" (Manual)

Cartea lui Alexandru NICOLICI, dezvolta de exemplu la Capitolul 18, paragraful 3 (pagina 81) titlul:
"Pietrele Pretioase si culori planetare"
care va va ajuta mult -cred eu, in dezvoltarea si armonizarea ideilor creatoare pe acest subiect.

Sa imi spuneti si mie daca vi-a fost de folos aceasta carte...

Si pentru aceasta informatie, multumiti-i prietenei noastre Jewe....

Suna interesant, multumim si Silviei, dar si tie, George !!! Le voi cauta cu siguranta.

s-au inecat corabiile acestui concurs???
Pe unde sunteti fetelor?
v-au rapus conditiile Meteo probabil...

Tudor Arghezi - April

Într-o ramura-nflorita
E-agatat un cuib, în tei.
Ramura e leganata,
Leganându-si cuibul ei.
Vântul murmura prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasarea surâde-n aripi,
Cunoscând ca-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasarea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzarea.

O tot caut de atunci
Prin padure, prin copaci.

Pasare cu aripi lungi,
Unde esti si ce mai faci?

Aprilie
de George Topârceanu

Baloane mari de spuma alba prin gradini
(Si zarzarul, si visinul, si perii)
Stau gata sa se-nalte din tulpini
Spre cerul primaverii...

Caisul nostru s-a gatit la poarta
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Si cu zulufi de floare la urechi,
Cum astazi nicaieri nu se mai poarta.

Pe strada mare,
Ies flori inalte la plimbare
In rochii de sezon, usoare,
Cu toate ca-i o vreme asa de schimbatoare.

Ah, fetele - si mai ales cucoanele
Cand vine primavara
Sunt dulci si colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheama Clara,

Fiindca are
Ochi albastri tare,
Si gura ei cu rouge ca de coral
Surade vertical...

Un mic vartej, copil al Nefiintei,
De-a curmezisul strazii ratacit,
Nebun in jurul lui s-a rasucit
Sa-si prinda coada galbena cu dintii.
Departe, in azurul dintre nori,
S-arata bifurcat pe cer
Un sir subtire de cocori,
O escadrila de pe vremea lui Homer...

soso, adu mai soarele... nu vezi ca fetele s-au ascuns printre pufosii nori!

Ma mai odihnesc si eu putin :)

Dar pot sa bag niste lemne pe foc, sa mai spunem o poveste la caldurica :*)

V-ati facut comozi ? Sa inceapa povestea ...

MACUL cel rosu ca sangele

Fosta-n lume o fata mai mandra decat Ileana Cosanzeana. Numele ei nu-l stiu. Fata asta asta a avut multi petitori, mai multi ca oricare alta fata din lume, dar ea n-a voit sa se marite, numai dupa acel fecior care va fi asa de frumos ca ea.
Intr-o zi de duminica, s-a dus si ea la hora in sat. Acolo era si Fat-Frumos si acela era fiul Zorilor. Fat-Frumos ii zise ca o iubeste, fata se uita la el ademenitor si din acea clopa nu se mai despartira. Seara, cand hora s-a sfarsit, Fat-Frumos o lua de mana si pleca cu ea la el acasa. Parintii lui sedeau intr-o casa frumoasa, inconjurata cu tot felul de flori, pe tarmul unei mari.
Aveau o viata dulce, caci se iubeau ca doua turturele.

Intr-o zi, Fat-Frumos, manat de parintii lui, s-a dus in celalalt capat al lumii, la matusa lui despre care nu mai stiau de multa vreme nimic. Fata a vrut sa mearga cu el, dar parintii n-au lasat-o, zicandu-i ca de un drum asa de greu, picioarele ei nu-s vrednice. Si s-a dus si ea a ramas plangand dupa el.

Au trecut sapte ani de cand Fat-Frumos ar fi trebuit sa se intoarca acasa. Fata plangea ziua si noaptea dupa el si slabise, incat era mai mult moarta decat vie. Intr-un miez de noapte a plecat dupa el. Dupa un an a ajuns la mijlocul lumii. Aici s-a intalnit cu un om care sfarama cu brancile, stancile cele mai groaznice.

- Ce cauti pe aici, fiica mea ? - o intreba el.
- Imi caut barbatul - zise ea.
- Barbatul tau e prizonier la imparatul Ursitoarelor - zise el - si de vrei sa-l scapi, ma vei asculta pe mine.
- Te-oi asculta si ti-oi fi recunoscatoare.
- Asculta dara : piatra aceasta acopera buricul pamantului; Fat-Frumos pe aici s-a dus, caci imparatul Ursitoarelor e in fundul pamantului. Eu azi voi sfarama piatra asta si cu o funie de care voi lega o vadra, te voi cobora acolo, si aci voi sta pana veti veni-napoi. Cand apoi vei misca funia, ceea ce mi-a fi semn, am sa va scot. Ca sa nu patesti ceva rau pe acolo, te imbie la imparatul de slujnica, si cat vei fi la el, nu manca nimic, ia numai din radacina aceasta ce ti-o dau, ca dupa ea ti-a peri foamea si cand el te va intreba ca de ce nu mananci, sa-i spui ca, de suparata ce esti dupa Fat-Frumos, nu poti nici bea nici manca. El, de frica sa nu mori, ti-a da barbatul si te va imbia sa sedeti la curtea lui, caci oamenii cei frumosi tare ii mai plac. Voi insa, intr-o noapte fugiti, ca eu va voi astepta aci.

Sotia lui Fat-frumos era ascultatoare si de aceea imparatul o iubea foarte. Ea insa nu manca nimic din mancarurile imparatului, desi mancaruri ca acelea de bune n-a gustat in viata ei.
Imparatul ii zise odata sa probeze a manca, ca de nu, va muri de foame. ea-i raspunse ca de cand si-a pierdut sotul, pe Fat-Frumos, i-a pierit si foamea si setea si nimai de suparare are parte in lume.
Imparatului i se facu mila de ea si-i aduse pe Fat-Frumos. cand se vazura, de bucurie si plangeau si radeau. Imparatul le dadu o casa in gradina castelului sau, ca acolo sa traiasca ei netulburati de nimeni.

Radacina ce ea a capatat-o de la Sfarma-Piatra, a pus-o intr-un harb cu pamant si de acolo au rasarit mai multe flori rosii, in capatul carora, cand picau florile, ramaneau niste ciorchini plini cu seminte mici, negre. Ea a strecurat faina ce-a iesit din aceste seminte in vinul pe care l-a baut imparatul cu curtenii lui. Noaptea, de greu ce dormeau cu torii, li se auzea horcaitul pana in ulita.

- E vremea sa plecam - zise ea sotului sau - caci pe cand ei se vor trezi, noi vom fi afara de aici, in tara noastra.
Fat-Frumos o asculta si plecara.
Sfarma-Piatra ii trase cu vadra si cand se vazura pe pamant, il luara si pe el cu ei si-l cinstira cat a trait.

La anul, din semintele pe care sotia lui Fat-Frumos le-a presarat pe pamant in urma ei, de aducere aminte pe unde a umblat, au rasarit niste plante, din care pana in ziua de azi infloresc niste flori mandre, rosii ca sangele, din semintele carora se prepara leac de dormire, iar numele acestei flori e MACUL adormitor.

Frumoase basme si legende avem!

Magnolia nu stiu sa aiba o legenda romaneasca... ma primiti si fara la sectiunea BIJUTERIE? :)
www.breslo.ro/Product/Hua-Mulan_888422

Primim, si daca nu are legenda, o inventam noi :) Este superba crenguta cu magnolii !!! Abia astept sa le vad si prin copaci.

Nu este o legenda, dar merge si un citat despre magnolii :)

"Cele cateva MAGNOLII au inflorit si ele, scotand din somnul lor de peste iarna, ca din adancurile marii, sidefurile vegetale, albe sau roze, ale unei uriase scoici japoneze. Se priveau cu melancolie, ca pe o somptuoasa si inselatoare opulenta."
Geo Bogza - "Privelisti si sentimente"

Multumesc Soso! Minunat pasajul gasit de tine...:)

Il poti adauga la descriere :)

frumoase magnolii, mielena!... sunt superbe!...:)

Musai sa=mi plantez o magnolie,numai sa reusim sa ne mutam la casa

Da, sa fie din cea roz - mov :)

Pentru ca tot s-a ajuns la flori, vin si eu cu floricica mea, altfel... bineinteles www.breslo.ro/Product/Obiect-decorativ---wiRED-Spring_887033

Ingenioasa lucrare, WiredHC !
Felicitari!

Am adaugat pasajul lui Geo Bogza la descriere. Multumesc!

...si multumesc Odilia pentru aprecieri! :-*

...si am adus si o magnolie roz-mov dar in celalalt concurs, ca o vazui mai BOHO...;)

Am si pentru floricica faina a lui WireHC o strofa dintr-o poezie :

Fiecare fir de floare
Ce se-nalta catre soare
A venit precis in lume
Pentru cineva anume...

@wired: esti foarte inspirat, bag de seama:)) e grozav cum lucrusoarele (pe care eu le-as azvarli cat colo daca m-as impiedica de ele prin casa) se transforma intr-un obiect de decor atat de interesant. mult succes!:)

Va multumesc pentru versuri si aprecieri; revin, cat de curand cu un nou model :D

Asteptam cu interes ;)

Evrika!! Am reusit sa materializez o idee. Vremea e asa de inchisa si deprimanta..ce bine ca aici e plin de soare (fie el si virtual) si flori si caldura :)
Va aduc in zbor un vestior :) :
www.breslo.ro/Product/Spring-Oracle_889873
Mult spor in continuare!!si..."I'll be back!"(a la Terminator :)) ) cu premii si sper si alte inscreri :D
XOXO, Nico

Lucrarea 2 - Categoria Bijuterie
www.breslo.ro/Product/Maci-de-gradina---rezervata_889886

Ce lucrari minunate au mai aparut!!!Si floarea lui WireHC,si cerceii in stilul inconfundabil Elune'ara (cuibul cu oua e demential) si macii Marcelei.....O sa fie un regal al primaverii!Si,la fel ca in natura,diversitatea face ca totul sa fie cu atat mai placut!Felicitari tuturor!

Nico, chiar ai un stil caracteristic :) Stii tu cum sa ne porti prin tinuturi de basm ... si ce frumos o faci !!!
Marcela, macii tai de gradina cu siguranta sunt meniti sa vindece suflete :*)
Va multumesc, fetelor !!!

Marcela, sa stii ca au avut un mare succes casutele facute de tine la prichindeii de clasa I :))

Cateva versuri "asortate" cu cele doua creatii inscrise :

Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
Şi-adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat.
...

George Cosbuc - Pastel

În Calendarul Roman luna APRILIE, sau PRIER cum era numită în popor, era cea de-a doua lună, acesta având începutul la 1 martie. Numele popular al lunii vine de la verbul a prii - Prier şi înseamnă timp favorabil, prielnic semănăturilor şi lucrărilor în gospodărie. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi de multe ori secetos pentru semănat, luna aprilie anunţa sărăcie şi secetă tot timpul anului.

În popor acum se continuau semănăturile şi arăturile începute la sfărşitul lui martie, adică la Anul Nou Agricol serbat la echinocţiul de primăvară. Tot acum “se închidea câmpul”, adică turmele de oi nu mai aveau voie să pască libere în devălmăşie, prin urmare se începea formatul turmelor şi se tundeau oile ce aveau să urce în scurt timp la munte. Reparatul stânelor şi al ţarcurilor pentru vite faceau de asemenea parte din calendarul ţărănesc.

Sărbătorile din Prier, fie cu dată fixă (Sângiorzul, Sângiorzul Vacilor, Marcul Boilor, Antipa), fie mobilă (Lăzărelul, Moşii de Florii, Floriile, Joimari, Paştele, Paştele Blajinilor, Ropotinul Ţestelor), cuprind numeroase obiceiuri şi practici tradiţionale grupate în două mari scenarii de înnoire a timpului: Paştele şi Sângiorzul.

Toate aceste sărbători populare sunt reprezentative pentru concepţia ţăranului român privind scurgerea timpului, acţiunile sale pendulând între reprezentarea sacră a lumii şi nevoile sale identificare şi intergrare în timpul universal.

Referinţe: Ion Ghinoiu-”Obiceiuri populare de peste an”