Selectarea corecta a tipului de sarma este esentiala in realizarea bijuteriilor . Oferta variata care exista pe piata poate creea confuzie, astfel ca, experienta si, in special, cunoasterea caractersticilor acesteia va poate ajuta in crearea proiectelor.

Ce ar trebui sa stiti pentru inceput :

1. DURITATEA sarmei ( folosita, in general, in cazul metalelor pretioase):

MOALE, FOARTE MOALE (soft, dead soft) - sarma flexibila, care se poate modela foarte usor fara folosirea clestilor. Este folosita pentru realizarea bijuteriilor fine, de dimensiuni mici, a celor crosetate etc. Desi se lucreaza usor, acest tip de sarma presupune atentie deosebita deoarece, mai ales cea cu diametre mici, are tendinta de rasucire creand bucle (noduri).

SEMI-DURA – este ceva mai dura, fiind totusi destul de maleabila pentru a fi lucrata si cu mana. Fata de sarma moale pastreaza forma in care a fost modelata. Acesta este motivul pentru care este preferata in tehnica “wire wrapping”, la realizarea bijuteriilor cu margele, tortite cercei , la confectionarea unor tipuri de inchizatori etc.

DURA – are flexibilitate redusa, lucrul cu acest tip de sarma necesitand folosirea de unelte specifice.

2. GROSIMEA/DIAMETRUL sarmei – se masoara, in general, in milimetri [mm] insa, pe site-urile straine o veti gasi si in “gauge” ( unitate de masura standardizata a grosimii sarmei folosita in SUA) . Fiecarei grosimi ii corespunde un numar. Cu cat numarul este mai mare cu atat grosimea sarmei este mai mica.
Am ales cele mai folosite diametre si aveti si corespondenta dintre cele doua unitati de masura
30g – 0,25mm
28g- 0,32mm
26g - 0,4mm
24g - 0,5mm
22g - 0,6mm
21g - 0,7mm
20g - 0,8mm
19g - 0,9mm
18g - 1,0mm
17g - 1,2mm

Foarte util, multumesc! :D

Exista clesti speciali pentru lucrul cu sarma? Clestii mei, de exemplu, o zgarie. :(

Da, exista si de cei cu protectie din plastic, si cei pentru bucle (capete conice), si alti clesti, dar de obicei am observat ca toti clestii fara zimti daca lucrezi atent, nu zgarie.

Intr-adevar, daca lucrezi foarte atent si fin...nu zgarie... Dar nu e asa de usor...

O metoda la indemana oricui este sa imbraci falcile clestilor cu banda adeziva.
O metoda profesionala este solutia Tool Magic.

Din ala de bucle am. :D Tre` sa imi iau unul de presat din ala fara zimti, daca vreau sa incep a lucra cu sarma, deci. :D Ma gandeam eu.

Cand esti noob in ale sarmei, cum sunt eu, cu toata atentia tot faci o nefacuta. :)) Buna ideea cu banda adeziva. :D

Multumesc, fetelor! :*

Da, metoda cu banda adeziva este cea mai folosita. Dezavantajul este ca trebuie schimbata des, in conditiile cand realizezi proiecte care implica folosirea unui numar mare de zale (ex. tehnica chainmail). O varianta ar fi folosirea sarmei de otel (stainless steel) dar comporta un pret ceva mai mare, plus este mai greu de procurat la noi, sau a zalelor din aluminiu care iti permit, intr-o oarecare masura sa folosesti mai putin clestii. De asemenea, am citit ca sarma de argint cu puritate 99,9 % ( Fine Silver ) e comporta de asemenea bine (eu nu am folosit-o).
Camelia are dreptate in legatura cu clestii cu protectie. Insa, pentru proiecte de finete eu nu ma descurc cu ei.
In strainatate exista clesti care au muchia falcii tesita astfel incat sa protejeze suprafata sarmei.
In concluzie, daca nu aveti alta posibilitate, folositi cu incredere banda adeziva + multa atentie !

Tot despre clesti : cei cu falci rotunde (pentru bucle) se pot folosi insa, veti avea surpriza (mai ales la zalele cu diametre mai mici) ca nu prind foarte bine si scapa (aluneca) pur si simplu.
Clestii cu protectie sunt folositi in principal pentru indreptarea (intinderea) firului de sarma.

Sarma de otel am gasit si aici pe breslo, de 0.9, 0.7 si de 0.4 parca, inca nu m-am hotarat sa imi iau dar ma tenteaza. Nu precizeaza insa duritatea, cum e fata de cea de cupru de aceleasi dimensiuni?
In privinta pretului, tinind cont ca in timp ar rezista mult mai mult, ca sa nu mai vorbim ca ramane argintie, (chiar daca mai inchis), cred ca merita diferenta. Acestea sunt motivele pentru care ma tenteaza sa o incerc. cine a lucrat cu asa ceva, poate ne da detalii despre cum se modeleaza.

Duritatea este foarte impotanta. Sunt insa convinsa ca poti sa intrebi furnizorul.
Eu oricum folosesc alte diametre de sarma.

@Camelia.handmade, desigur ca poti experimenta, mai mult decat propria experienta nu iti poate oferi nimeni si conteaza cel mai mult pentru cineva care lucreaza handmade 100% sa dea singur la perete. Sfaturi sunt peste tot... Desigur e riscant sa umbli pe un drum neumblat, poti gresi, sarma odata ce s-a indoit nu prea mai ai ce sa faci cu ea si costa de rupe.... Sarma de otel e buna, dar, obiectiile mele sunt: e dura, prea dura, capetele inteapa rau, nu poti sa faci weaving cu ea, nu se potriveste cu pietre, merge cu margele de orice fel, atentie ca sticla se sparge mai usor, sau cu textile, sau cu fimo, dealtfel, un proiect fantezist de genul "sa incropim o bijuterie din ce gasim prin casa" merge cel mai bine cu astfel de sarma; e elastica, nu tine la multe indoiri, se poate rupe, sa nu fie din otel industrial, trebuie sa indeplineasca un anumit standard, 316L , otel inoxidabil adica, duritatea nu e un factor hotarator, daca vreau sa lucrez un proiect cu multa sarma indoita dupa un anumit model, sarma trebuie sa fie moale. La pret, nu stiu, o singura data am cumparat din UK si m-a rupt la pret. Am renuntat la ea de ceva timp desi e o alternativa buna la sarma de argint, dar eu nu am fost multumita nici de cum se comporta la lucru si nici de pret. Dar, sa ma intorc de unde am plecat, oricate sfaturi sau pareri vei citi, cel mai bine e sa experimentezi singura, asa se invata cel mai bine. Sper ca ti-am fost de folos...

Da, e de folos, multumesc.
Eu ma interesam cam pentru wire wrapping si pentru piese mici pentru obiecte din fimo. Probabil in viitorul apropiat imi iau. Si voi scrie tot aici impresiile.

Da, eu zic sa iti cumperi ca sa te lamuresti daca te ajuta in proiectele tale. Pentru fimo cred ca e cea mai potrivita. Eu sunt iremediabil indragostita de sarma de cupru pe care o patinez si o slefuiesc. Pacat ca nu place la romani. Asta e! Multa inspiratie, Camelia!

Multe nu le plac inca romanilor, ca nu sunt obisnuiti cu ele. :D Si pana la urma clientii nu se termina la romani. :> Si mie imi place mult sarma de cupru. :D

gemsgems, din cate am mai citit, nici pe-afara nu-s mai amatori de cupru, din pacate.
spun din pacate, pentru ca eu sigur nu voi renunta la cupru, daca se poate doar emailat sau natur - ala argintat iese din discutie, oricat de non-tarnish a fost, tot si-a schimbat culoarea si s-a facut urat [da,stiu cum se pastreaza bijuteriile :)))].

in ceea ce priveste clestii, cu cat sarma e mai dura si presiunea pe care trebuie sa o exerciti asupra ei e mai mare si deci probabilitatea deteriorarii. in rest,eu cu a mea m-am invatat, si in general ne impacam bine, ea nu se zgarie, eu nu o arunc :)

Cred ca o cheltuiala buna in a iti cumpara clesti buni se merita. Nu trebuie sa fie Made in SUA care pleaca de la 35$, pot fi si cei facuti in India sau Pakistan, mai buni decat cei facuti in China. Un cleste bun cu care te intelegi te ajuta foarte mult sa lucrezi usor si cu spor. Daca sarma se zgarie, invata sa o susti pe cleste, nu incorda mana, apuca sarma cu varful clestelui si nu o strange mai mult decat trebuie, eu am gasit sa cumpar si lana de otel cu care mai slefuiesc si mai scap astfel si de zgarieturi.
Si daca se patineaza cuprul... zeama de lamaie il scoate la iveala imediat.
Si nu mai aruncati sarma de cupru, oameni buni... cuprul e scump, azi am cumparat exact 0.042 gr de nituri de cupru, nu le-am numarat inca, pe care am platit exact 23.47 RON. 558.89 RON costa un kil de nituri de cupru!!!!! Nu degeaba se fura... Ma gandeam si eu, sa nu mai arunc nici o sarmulita, sa le topesc, sa le fac praf..... le amestec cu rasina si obtin un minunat metal fluid... Next... metalul fluid... va urma

pai nici eu nu as arunca-o daca as da pe ea 5 mil/kg.
sincer, m-am cam plictisit sa tot adun toate bucatelele, pe care oricum nu le mai folosesc [ decat foarte rar, pe post de nituri]. daca vrei, ti le trimit, tonycat :))

desigur, daca ai posibilitati de topit, facut praf si altele.

Eu mai folosesc o metoda care functioneaza in cazul lucrului cu zale (nu va pot spune daca se verifica si pentru alte tehnici). Sustin zaua cu partea laterala a unuia din clesti (in general cel din mana stanga) si folosesc varful celuilalt cleste pentru inchidere. Se reduc in acest fel la jumatate striatiile. Zalele cu diametre mai mari imi ofera posibilitatea de sustinere pe lateral cu ambii clesti ( pozitie aproximativ verticala a clestelui).

A ! Am uitat ! Cel putin jumatate din bijuteriile pe care le port sunt din cupru !

3cot, metoda aia o folosesc si eu cu zalele. :D Dar am dat de alta belea: mi s-a zgariat clestele pentru bucle! :)) Nu chiar zgariat, dar acolo unde pica mereu zalele sau sarma cand ma folosesc de el s-a facut un inceput de sant. Ce-i drept, il am de vreo 3 ani. :)

Trebuie altul gemsgems... eu primul nu il mai am, si l-am folosit doar un an, nu e departe oricum, l-am dat surorii mele sa invete sa lucreze, dar doar cu furnituri gata facute, la asamblare, nu cu sarma.

Ar trebui sa fi mandra ! Ai lucrat din greu ! Zic eu ca merita un cleste stricat pentru ceea ce iti iese din mana !

In continuarea informatiilor despre sarma folosita la confectionarea bijuteriilor, am sa dau cateva exemple de moduri de folosire functie de diametru.
Va rog sa aveti in vedere ca nu am pretentia de a fi acoperit toata gama utilizarii acestora, ci sa va ofer numai cateva repere care sa constituie o baza de discutie. Pana la urma, experienta isi va spune cuvantul !

Diametrele de 0,25, 0,32mm

- se folosesc, cu precadere, pentru realizarea bijuteriilor fine (impletituri din sarma, confectionarea lanturilor cu lungime mica, bead work etc.). Sarma cu diametrul de 0,32 mm se poate folosi pentru bijuterii crosetate (cere atentie in lucru datorita faptului ca, fiind subtire, se poate rupe usor). Lucrul cu aceste tipuri de sarma presupune folosirea unor unelte de finete (de tipul celor speciale pentru bijuterii).

Diametrul de 0,4mm

- este folosit in tehnica “wire wrapping”(realizarea de pandantive, infasurarea margelelor etc.), realizare de lanturi mici, a bijuteriilor crosetate etc.

Diametrul de 0,5mm

- se preteaza cel mai bine in proiectele ce implica folosirea margelelor, sarma cu acest diametru potrivindu-se cu marimea orificiului majoritatii margelelor de la mici pana la mijlocii. Se pot realiza bucle de lant cu acest tip de sarma. Avand tendinta de a se rasuci, este nevoie de unelte pentru indreptat sarma ( ex. cleste cu protectie).

Diametrul de 0,6mm

- este folosita in tehnica “wire wrapping”pentru pietre, realizarea de cercei, pandantive, bratari etc.

Diametrele cu valori cuprinse intre 0,8mm - 1,2mm

- sunt ideale pentru realizarea de inchizatori, tortite cercei, ace, realizarea de lanturi etc.

Diametrele peste aceste valori sunt folosite pentru realizarea de bijuterii masive, elemente pentru decoratiuni interioare etc.

Profit de aceasta discutie intre oameni priceputi:
Eu nu lucrez cu sarma, cu exceptia acelor/zalelor pe care le iau de-a gata.
Am clesti cu varfuri conice (clasici), dar mi-am mai luat unul pe care scria ca face bucle dintr-o singura miscare, are un singur "picior" conic, iar celalalt este rotund pe exterior, dar in interior (in partea de prindere) are un sant.
Este halucinanta descrierea - dar nu mai stiu de unde l-am luat, ca sa va arat.
Daca l-am descris lamuritor, poate ma ajutati si pe mine sa aflu cum "functioneaza" - ca altfel, ori sunt eu proasta, ori nu-i mare scula!!
Altfel - recunosc ca uneori ma chinuiesc destul sa fac bucle egale si drepte (cu cel clasic), cred ca n-am destula dexteritate.

Dupa descriere pare sa fie cel din video ! Sper !
http://www.youtube.com/watch?v=vEimovym298
Daca nu l-am nimerit, incerca o descriere mai amanuntita !

Rona, ca sa faci bucle egale cu cleste obisnuit cu falci rotunde, nu ma refer la acela special.... ,pot si iti dau 2 sfaturi mititele: primul, ca sa iti iasa buclele de acelasi diametru marcheaza cu carioca locul pe cleste unde vrei sa lucrezi sarma, cu timpul o sa iti formezi ochiul si vei nimeri locul cu pricina fara sa il mai marchezi... si al doilea... o bucla perfecta dintr-o miscare o sa reusesti daca apuci sarma intre falcile clestelui asa incat capatul de sarma sa nu simta la palparea cu degetul. Mai plastic de atat nu pot sa explic. Sincer, eu ma bucur sa citesc ca sunt multi dornici sa lucreze in sarma si mai mult de atat, sa lucreze perrrrrrfect!
Eu folosesc sarma de cupru de 1-1.2 mm la elemente de legatura si de 1.5 mm pentru inchizatori. Atunci cand o am....

Acum sa va intreb si eu ceva.... cine a lucrat piese din sarma, inchizatori sau linkuri a observat desigur ca sunt niste mici probleme de aspect acolo... forma nu e plana, capetele de sarma zgarie... cum rezolvati aceste probleme?

Eu folosesc o pila fina. La inceput foloseam pila pentru unghii. Acum am facut rost de un set de pile mici care au diferte forme geometrice in sectiune (rotunde, triunghiulare, patrate ), astfel ca le pot "strecura" pe langa alte fire.

Multumesc pentru raspunsuri si sfaturi.
Da, asta e scula - cu diferenta ca cel din film are falci egal de groase, al meu are falci conice (se subtiaza la varf). M-am mai luminat, mai fac exercitii.
Util si pontul cu marcarea - asta voi face!

Cu placere ! Clar, vei fi deschizatoare de drumuri in lucrul cu clestele respectiv !
Succes !

Voi incerca sa va ofer cateva informatii despre materialele folosite in producerea sarmei pentru realizarea bijuteriilor.

ARGINTUL – in afara de argintul 92.5 (92,5% argint + 7,5% cupru) cunoscut si sub denumirea, in engleza, sterling silver, si argintul cu puritate 99,9% ( fine silver) – avem un relativ nou aparut pe piata bijuteriilor si anume, argentium.

ARGENTIUM este rezultatul cercetarilor efectuate de catre Peter John de la Universitatea Middlesex din Londra, incepute in anul 1990.

A fost obtinut prin inlocuirea unei parti din cuprul din componenta argintului 92.5 ( sterling silver) cu germaniu.

Ce a rezultat ? Un aliaj cu proprietati asemanatoare cu cele ale argintului (fine silver) printre care si rezistenta mai buna la oxidare. Atunci cand oxideaza, acesta capata o culoare galben pal, putand fi curatat usor prin spalare cu apa si sapun. Acest procedeu de curatare este recomandat, de cei care lucreaza cu acest material, si inainte de a lucra bijuteria dorita.

Din punct de vedere al pretului, argentium este mai scump decat argintul 92.5 dar mult mai ieftin decat aurul.

AURUL

Datorita faptului ca aurul pur este un metal moale, pentru confectionatea bijuteriilor se foloseste un aliaj de aur cu diferite metale (ex. zinc, cupru, argint). Procentajul de aur care se gaseste in aliajul respectiv determina numarul de karate.

PLACAREA CU AUR (GOLD PLATED) SI AURUL “UMPLUT”(GOLD FILLED)

Diferente:

- pacarea cu aur se realizeaza printr-un proces chimic, pe cand sarma “gold filled” se obtine printr-un procedeu mecanic prin care un strat de aur este depus prin presiune si caldura pe un metal mai ieftin de culoarea aurului (in general aliaj de alama).
- sarma gold filled contine 5 % aliaj de aur , pe cand la placarea cu aur stratul depus este ce cativa microni.
- pretul sarmei placata cu aur este mai mic.

Asemanarile dintre cele doua tipuri de sarme se refera la aspect si la modul in care se comercializeaza din punct de vedere al duritatii (moale si semidura).

Sarma si accesoriile gold filled sunt vandute in functie de continutul de aur masurat in kt si grosimea stratului din aliaj de aur.

Nu insist asupra avantajelor si dezavantajelor pentru ca sunt evidente.

Alte metale pretioase folosite pentru obtinerea sarmei pentru bijuterii :

NIOBIUL– este un metal care nu contine nichel (deci este hipoalergenic). Este mai usor decat argintul si nu oxideaza.
Se comercializeaza anodizat in diferite culori si intr-o gama de diametre limitata.
Niobiul este fragil, astfel ca trebuie manuit cu atentie (folositi dispozitive de indoire a sarmei si clesti cu protectie).
Pretul la care este comercializat este situat intre cel al aurului si cel al argintului.

TITANUL– este un metal lucios si rezistent la coroziune cu o culoare arginie.
Fiind un metal dur, se lucreaza mai greu.
Se comercializeaza anodizat in diferite culori.
Desi nu este certificat ca hipoalergenic, poate fi purtat de majoritatea persoanelor care prezinta sensibilitate la metale.
Este mai ieftin decat niobiul.

VERMEIL – este o combinatie intre argint 92.5 (sterling silver), aur sau alte metale pretioase.
Un exemplu tipic este argintul placat cu aur de 24kt.
Pentru a fi considerat vermeil, aurul folosit pentru placare trebuie sa aiba min. 10 kt si sa aiba min. 2,5 micrometri grosime.

Alte metale pretioase folosite in bijuterie sunt: PLATINA (metal mai scump decat aurul, cu nuanta argintiu deschis, rezistent la oxidare), RODIUL ( asemanator platinei, folosit la placarea altor metale formand pe suprafata acestora un strat foarte rezistent la coroziune. Este un metal mai scump decat aurul. Prin placarea cu rodiu bijuteriile de argint capata un aspect lucios si nobil, de aur alb).

METALE NEPRETIOASE

CUPRUL

Impreuna cu aliajele sale (alama, bronzul), cuprul reprezinta o varianta folosita pe scara larga in confectionarea bijuteriilor, fiind usor de lucrat si avand un pret mic.

ALAMA - este un aliaj care contine 70% cupru si 30% zinc, fata de cupru avand cu rezistenta mai buna la abraziune si coroziune. Desi are o duritate ceva mai mare decat cupru si argint, se lucreaza usor. Bijuteriile confectionate din acest material au un aspect antichzat.

BRONZUL - rezulta din alierea cuprului cu staniu. In contact cu aerul, in timp, acesta isi schimba culoarea, capatand patina.

BRONZUL ALB – este un aliaj de cupru, staniu si zinc. Il mai puteti gasi si sub denumirea, in engleza , Miralloy. In conditiile in care folosirea nichelului a fost restrictionata in EU, bronzul alb este o alternativa preferata acestui metal, dar si a argintului datorita aspectului si, mai important, datorita faptului ca nu oxideaza.
Se foloseste nu numai la confectionarea bijuteriilor, dar si a nasturilor, fermoarelor etc.
De asemenea este utilizat in operatiunea de placare cu aur, ca strat intermediar.

CUPRUL – este mai moale decat aliajele sale, oxideaza in contact cu aerul , o varianta mai buna din acest punct de vedere fiind cuprul emailat. Bijuteriile din cupru sunt preferate de multe persoane datorita aspectului rustic, deosebit , ale acestora.
Folosit inca din cele mai vechi timpuri pentru imbunatatirea starii de sanatate ( egiptenii il foloseau pentru purificarea apei de baut), nu a fost demonstrata stiintific influenta benefica a purtarii bijuteriilor din cupru asupra organismului. Cu toate acestea, multe persoane cred ca , bratarile din acest metal, atenueaza durerile articulare ale mainii ( de exemplu, cele provocate de artrita). Daca nu aveti alergie la acest material, puteti incerca ! Bijuteriile din cupru sunt deosebite, asa ca nu aveti nimic de pierdut !

@3cot, foarte bune toate informatiile, de multe ori am vazut pe Breslo accesorii metalice prezentate ca fiind de bronz, cand ele de fapt sunt de alama. Bronzul e ceva mai scump. Toate aliajele cu cupru capata in timp patina, lucru de care nu trebuie sa se sperie nimeni, decat cei carora le plac obiectele stralucitoare. Sticla si mai ales pietrele naturale capata alta "fata" si chiar o anumita valoare langa accesorii metalice "antichizate". Daca va plac bijuteriile din metal patinat, incercati sa le lustruiti, desigur nu se pot purta non stop ca cele de aur sau de argint, dar vor da tinutei voastre un aer misterios, elegant si personal.

Cat despre influenta cuprului asupra organismului, eu nu cred, cum nu cred nici in spiralele de cupru care energizeaza si echilibreaza. Dar cred in puterea lui de seductie atunci cand e lucrat asa cum trebuie. Pe mine m-a convins, nu poti sa creezi un aer de poveste sau de epoca fara un metal antichizat, iar daca acesta este cuprul... doar cautati pe net si veti gasit artisti de aici sau de aiurea care au adus cuprul in lucrarile lor la rang de arta. Si nu iti trebuie nici o scoala de bijuterie pentru asta...

Ce de-a informatii pretioase|
Multumesc!

Va multumesc ca ati citit informatiile postate. Sunt cam generale datorita spatiului insa, cred eu, sunt un punct de plecare. Inainte de a incepe sa lucrez chainmail am pierdut cateva luni de zile cautand informatii asa ca, incerc sa ajut pe cei interesati sa mai salveze din timpul petrecut pentru documentare.

tonycat, eu sunt fascinata de bijuteriile din cupru cu aspect antichizat. Imi creeaza senzatia unei relatii mai puternice cu natura (probabil datorita nuantelor de pamant). Si da, ai dreptate ! Mister si originalitate !

ALUMINIUL – sarma confectionata din acest material este foarte moale, usor de modelat, si nu oxideaza. Dezavantajul lucrului cu acest tip de sarma este acela ca se zgarie foarte usor, mai ales cea anodizata, ceea ce presupune atentie in manipulare si in folosirea unor unelte adecvate.

OTELUL INOXIDABIL - este un material dur, durabil, cu aspect apropiat de cel al argintului. Spre deosebire de acesta, otelul inoxidabil este rezistent la coroziune si la zgaiere.
In compozitia acestuia intra : carbon, nichel si crom. Pentru a fi considerat inoxidabil, otelul trebuie sa contina cel putin 12% crom. Cromul este resposabil de rezistenta la oxidare si ruginire.
Otelul inoxidabil este marcat, in general, printr-o pereche de numere care reprezinta procentajul de crom ( prima cifra) si cel de nichel (a doua cifra). Cu cat aceste numere sunt mai mari, cu atat otelul este mai rezistent la oxidare.
Pentru confectionarea bijuteriilor folosite in “piercing” se foloseste OTELUL CHIRURGICAL, acesta avand avantaje date de pastrarea foarte buna a formei, durabilitate, fiind usor de sterilizat. Contine intre 10 si 20 % crom si o cantitate mica de molibden (element care poate fi topit usor si deosebit de modelat). Otelul chirurgical poate contine si nichel.
In “piercing” se mai folosesc si OTELURILE AUSTENITICE, numite şi oţeluri crom-nichel , cu un conţinut de nichel peste 8%, reprezentand combinaţia optimă din punct de vedere al prelucrabilităţii, stabilităţii la coroziune .
Cand lucrati cu otel inoxidabil trebuie sa aveti in vedere ca, este un material care se modeleaza mai greu, presupune folosirea unor unelte cu rezistenta mai mare si, nu in ultimul rand, sa aveti ochelari de protectie cand taiati sarma si…. cateva bandaje pentru degete pe langa voi !

Stii ce e pacat in comentariile noastre?... lipseste vizualul! Si nu ma refer la tutoriale, sau la pozele din magazine - vizualul cela '4D', cu muuulte simturi. Altfel, tot la experienta personala se reduce totul, pentru ca pana nu ai sarma in... falci (de cleste, desigur!), geaba 'chichirez', sau cum mai zicea vorba aceea...
Eu, una, am cumparat, pe rand, cam toate felurile de sarma pe care le-am gasit in...'targ'(de breslo e vorba), si, cu fiecare in mana,caut inspiratie si...solutii. Din fiecare tip intai strici cativa centimetri, pana afli 'utilitatea' maxima! Si bucatele raman de fiecare data, pentru ca doar un tutorial iti da reteta la...'gramaj'(adica:"taiati 5ocm de sarma cutarescu...").Dar, cu rabdare si imaginatie, se pot intrebuinta - eu pana acum n-am aruncat decat... firimiturile!
Despre GILT are cineva vreun comment?

Da, ai mare dreptate ! Acesta era si rolul sezatorilor in trecut. Pe langa faptul ca se "punea tara la cale" se facea si schimb de experienta... in domeniul handmade !

In legatura cu sarma care se pierde in "procesul creatiei", sunt experta ( lucrand in tehnica chainmail) ! Asa ca, am gasit o varianta mai putin costisitoare. La modelele pe care le consider cu probleme fac un esantion din sarma din cupru.

Despre sarma GILT :
Sarma confectionata din aur este destul de putin intalnita, aceasta folosindu-se, in special, la realizarea filigran-urilor.
Astfel, ceea ce se numeste, in general, sarma din aur are de fapt numai un strat exterior din acest metal, interiorul fiind din argint. Aceasta sarma se mai numeste si sarma GILT.
Confectionarea acestui tip de sarma (pe scurt) : - o bara din argint cu lungimea de aprox. 0,5 m si diametrul de aprox. 2,5 cm este acoperita cu aur si apoi trasa in fire.

Nu stiu daca GILT contine aur, sincer nu cred, e mult mai stralucitoare decat sarma placata cu aur, ceea ce ma enerveaza la sarma asta e ca sare smaltul auriu cand o strang in cleste. Eu nu fac decat decoratiuni de Craciun din ea. Isi pastreaza culoarea in timp, si am de 2 ani decoratiuni lucrate care sunt si acum la fel de lucitoare, si e mai ieftina decat sarma placata cu aur.

Cat despre resturile de sarme, ma gandeam asa ca se pot toca, si se pot amesteca cu rasina(metalul fluid de care pomeneam in alt topic este un amestec de praf de metal si rasina, o sa revin la acest subiect). Cred ca ar iesi niste chestii de aici, sau, cine stie cum, poate folosi resturile ca sa orneze prin sudura lor alte podoabe. Tema de weekend: sa invat sa lipesc...

Unii zic ca ar fi aurita, altii ca ar fi un pigment colorat care ii da aspectul auriu.... tare as vrea si eu sa aflu ce e de-adevaratelea.

Aurita, neaurita, GILT e o sarma care merita luata in seama de cei care prefera stralucirea in proiectele lor. Totul tine de abilitatea de ascunde capetele ca sa nu se vada miezul de cupru si sa incerce sa nu o zgarie. Se pastreaza proaspata mult timp (adica nu se oxideaza usor) si parca e mai dura decat sarma placata cu AU si mai ieftina.

Multumesc, fetelor! - am luat si eu cateva dimensiuni de GILT, si bine ca mi-ati spus cu zgariatul...
Mi-am amintit despre o metoda de protectie - se scufunda falcile clestilor in aracet, se lasa sa se usuce - pelicula va proteja sarma de zgarieturi. Nu am practicat-o, pentru ca abia de curand mi-am luat o a doua pereche de clesti conici (dupa ce prima isi cam incaleca falcile, de cate ori a fost pe 'intensiv'!...)Oricum, la sarme trebuie multa inventivitate, si multe 'forme' ajutatoare - clestii rezolva o mica 'arie' de rasucituri, nu? Ce nu am gasit eu pana acum e bucatica aceea de metal, ca n-am pe ce sa ciocanesc, fara sa distrug...

Adica nicovala?

0rice sarma se zgarie, nu prea ai ce face. am retinut solutia cu aracetul.... eu lucrez cu cuprul ca pot sa ii dau in atomi pana ma satur, dupa aceea il iau la slefuit si zgarieturile dispar. Cu sarma placata e mai delicat, nu pot lucra orice model, si prefer modele de intindere mica.

Pentru ca s-a mai discutat despre protectia faclilor clestilor, am cautat pe net si am vazut ca, in stainatate, se foloseste o solutie Tool Magic. Am vazut ca exista si aici pe Breslo. A folosit-o cineva ? Am inteles ca este pe baza de cauciuc.