Multumesc mult tuturor....
Punct G, ai dreptate. As spune ca e mai mult decat o mangaiere sau o speranta, pentru mine e o certitudine. De aici isi au radacinile: zambetul meu, pofta de viata, bucuria de a creste doi copii superbi si nu in ultimul rand puterea de a iubi.
Pupi, cu siguranta, micuta e un inger care te vegheaza fara sa stii.

Buna dimineata ,fetele!Se rostogoleste de zor bulgarele amintirilor si va ajunge la vale imens,incarcat cu tot ce lasam noi aici,nostalgie,bucurie,tristete,toate traite si simtite si cu atat mai valoroase!Fiecare bucatica de viata lasata aici m-a induiosat,mi-a dat o stare de "podul bunicilor" si,asemenea voua,mi-au desteptat amintiri fel de fel...Iata una,din cele multe care-mi defileaza prin fata ochilor acum:Aveam 6 ani si plecasem cu colinda,coditza in urma celor mari(se adunau toti copiii din vecini,in jur de 16 ,iar eu eram cea mai mica),frematand de nerabdare sa vad daca vine Mos Craciun si ce aduce...Fratele meu,cu 9 ani mai mare decat mine,stia ce vom primi,fiindca "inspectase" casa si gasise totul,dar,a pastrat secretul(asta am aflat-o dupa cativa ani) si,cand a considerat el ca am inghetat suficient,mi-a zis ca l-a vazut pe Mos coborand de la noi,deci,fuga acasa....Imi amintesc de parca ar fi fost ieri bataile repezi ale inimii,nodul din gat,teama ca,na,n-am fost sfintisor si s-ar putea sa nu-mi fi adus nimic,speranta ca prostioarele mele n-au suparat asa tare,pasii pe care ii faceam,calcand pe varfuri de atata emotie.....Si am ajuns acasa....Am intrat sfioasa,cu ochii mari,privind in jur si asteptand sa vad ceva,orice,doar pt mine!!Si am vazut!!!Pe pervaz,in picioare,era o papusa mare,exact cum imi doream cu ardoare...Era superba,cu parul negru,ochii albastri,floare in par,zambet cald...Nu mi-a trebuit mancare,nu mai vroiam sa dorm,stateam si o admiram!Era Printesa mea si numai a mea!Numele trecut pe cutie era Veronica,si asa i-am si spus!Mi-era atat de draga,ca umblam cu ea de parca s-ar fi putut sparge....Dupa Anul Nou,au venit la noi niste prieteni din Austria care aveau o fata de vreo 14 ani si care,vazand-o pe Veronica,a insfacat-o si o tragea de maini,de picioare,de cap,ii zburlea parul...Am inceput sa plang si m-am ascuns fiindca nu vroiam sa vad cum o "tortura":))
Acea papusa,simbolul copilariei mele pana atunci fericite,exista inca,o am si acum,am pastrat-o cu sfintenie...In anul urmator,a murit tatal meu,pe care il adoram si totul s-a schimbat radical si iremediabil!Amintiri,amintiri...viata noastra cu bune si rele! (Veronica e papusa pe al carei cap am asezat bentita cu trandafiri rosii si argintii "Like in the '50's"....)
Celor care sunt de rit vechi si au maine Craciunul,le doresc sanatate,bucurii si putere!Sarbatori fericite!

Superba povestea ta love...ma indentific intru totul cu ea...si eu am avut o papusa asemanatoare, superba,care am primit-o tot de craciun,aveam tot 5-6 ani...a fost prima mea papusa....imi amintesc cu placere de ea ...era mai inalta ca mine...dormeam cu ea,mancam cu ea,o iubeam la nebunie...din pacate m-am despartit de ea dupa 30 de ani..dar ramane in sufletul meu...minunate amintiri!Maine am sa-i fac un colier-cu dedicatie-for remember!

Pupici,Monica!!!!Abia astept sa vad!!!

...ramasesem datoare cu ceva :)
3. Ralizata in echipa de HMG team...va urma Dulapiorul cu Dorinte

www.breslo.ro/Product/Dulapiorul-cu-Dorinte---Pentru-Concursul-Povesti-La-Gura-Sobei_271729

Este extraordinar dulapiorul! de vis! Felicitari Mihaalex.
Va spun ca si eu detin o papusa cu o varsta frumoasa..este facuta la fabrica de papusi Aradeanca, nu stiu daca mai exista astazi, este blonda cu ochi albastri si spunea " mama " odata...o primise de fapt mama cadou de la tata cand aflase ca va fi tatic prima oara ( adica eu eram pe drum..) si peste ani, mi-a revenit mie..in buna stare..pana cand a incaput pe mana fiului meu bebelus si a cam ciufulit-o...carliontii s-au tranformat intr-o claie incalcita, cumva o freza punk...dar inca rezista...sper s-o dau si eu mai departe...cui...viitoarei mele nurori poate...dar sa nu ma urasca pentru asta...
Silvia spui niste povesti extraordinare..iar Monica draga te asteptam..

Pupi ma bucur ca ai revenit printre noi si Laruca creatiile tale intr-adevar exprima pofta de viata.
Kiti mi-ai mai desteptat o amintire..ce tine de copilaria petrecuta la bunicii paterni..eram intr-o vacanta de vara si am fost cu totii la strabunici in Girisul de Cris..din pacate nu-mi mai amintesc clar fizionomia lor, eram cred ca prin clasa I-II-a, dar imi amintesc insa dudul din curtea lor...si cum ne-am urcat trei fete baietoase in el..sa mancam fructele dulci, zemoase, albe si mari...si cum nu ne saturam de dude..ce ne-am gandit noi...am luat de la strabunica un cearceaf ( fara sa stie, bineanteles ) si l-am pus sub dud, am scuturat crengile, si apoi ne-am pus pe mancat...
Apoi am trecut la celalalt pom, cel cu fructe negre, am procedat la fel, si apoi aproape am incasat-o cand ne-au vazut mamele noastre...rochitele de vizita, erau ca cearceaful...pline de pete rosii-violet si mutritele noastre la fel, colorate dar cu sclipirea aia in ochi de fericire si implinire..stomacala..

Da,si papusa mea e tot de la "Aradeanca"...faceau cei de acolo niste papusi extraordinare!!!A mea "zice" ma-ma si acum,si,inafara de faptul ca are alte haine,e la fel ca acum muuulti ani!!!!

Ce frumos e dulapiorul de la mihaalex!!!!!!

Mi-a adus aminte ca in anii trecuti scriam pe un cartonase cuvinte care aveau o anumita semnificatie pentru mine sau intrebari existentiale la care asteptam un raspuns, bagam cartonasele in plicuri mici si ascundeam plicurile prin casa, in carti din biblioteca, in dulapuri, chiar sub covor, in speranta ca in timp mi se va limpezi mintea si voi afla si raspunsurile. Bine ca nu a durat mult altfel riscam sa ma trezesc cu o biblioteca plina de plicuri. O prostie, nu e asa? Viata e prea scurta ca sa asteptam un raspuns ani intregi.

Va doresc un an frumos, sa zambiti si sa radeti mult!
TonyTheCat

Grozav, mi s-a stricat calculatorul si pe laptop am o viteza.... viteza luminii stinse...

:))))Welcome in the club!!!!!

si eu sunt cu melcul...

Tonycat,apropo de cartonase,biletele....La unul din azilele de la noi,sta o doamna in varsta de 92 de ani,fosta profesoara,fosta sotie de colonel...Am cunoscut-o intamplator si m-am indragostit de verva ei tinereasca,de povestile ei de viata,de optimismul si bunatatea de care da dovada in permanenta!O vizitez pe cat de des imi permite timpul si,de fiecare data,plec cu zambetul pe buze,ca dupa un film de epoca nemaipomenit.De la dumneaei am cumparat cateva bijuterii vintage extrem de frumoase...Si,aici am vrut de fapt sa ajung,fiecare bijuterie are o poveste extraordinara.Privind un inel de care nu se desparte niciodata,cu o montura cum rar mi-a fost dat sa vad,mi-a povestit crampeie din viata alaturi de sotul ei,militar de cariera,exigent si dur la locul de munca,dar romantic incurabil acasa.Nu pleca de acasa fara sa-si sarute sotia si copiii,nu venea acasa fara un cadou pt fiecare!!!Dar,ca in orice casa,se intampla sa nu fie mereu de acord in toate!Ei bine,nu se certau niciodata!!!!!Fiecare scria pe un biletel motivul supararii sale si-l aseza sub farfuria celuilalt,sau pe noptiera celuilalt!Citeau si luau masurile care se impuneau!Imi povestea ca,in 54 de ani de casnicie,sotul nu a ridicat vocea nici macar o data la dumneaei sau la copii!Inelul i-a fost daruit de sot dupa o "cearta"....Uitandu-ma in jur zilnic si vazand atata violenta de toate tipurile,ceea ce mi-a povestit doamna Aimee imi pare de domeniul fantasticului,a irealului,dar un ireal minunat!Ma opresc aici,fiindca as putea povesti o noapte intreaga.....

Multumesc, @Jewelrywithlove, pentru povestea asta. Doamna si domnul de care povestesti fac parte dintre oamenii dintr-o bucata, si mai mult ca sigur ca au fost suflete pereche.

As putea sa continui si sa va povestesc o pilda pe care am citit-o intr-o carte (cartea este despre NPL) despre un tamplar care de fiecare data cand se intorcea acasa de la munca, inainte sa intre in casa, se ducea la copacul din fata casei, il imbratisa si ii atingea ramurile. Intrebat fiind de ce face asta, a raspuns ca orele lui de munca nu sunt din cele mai usoare, adesea are probleme care il supara, si pentru ca nu vroia sa duca supararile cu el acasa, la familie, prefera sa le "atarne" in copac inainte de a intra in casa. Dimineata cand pleca la treaba le "lua" din copac inapoi.

Impresionante povestioare :)

Buna seara!am citit cu multa placere,emotie depanarea amintirilor voastre care trezeau o parte din amintirile mele ''Cismigiu &comp'',imi amintesc cu ce placere am citit-o,mai ales ca pe ''timpul lui Ceasca'' ,faceai mai greu rost de o carte buna,cine o avea cu greu ti-o imprumuta,la fel si ''Lorelei'',dar cel mai mult in adolescenta,implinisem 17 ani in august mi-a placut ''Panza de paianjen'' de Cella Serghi,cat am fost la parinti mergeam in fiecare an la mare ,tatal meu fiind dobrogean,(eu fiind nascuta tot pe acele meleaguri ,dar adoptata de Bucuresti la 7 ani),divaghez penhtru ca asteptam vacanta de vara nerabdatoare pentru ca locuiam la sora tatalui,matusa Marieta care lucra la cea mai aprovizionata librarie din Constanta si aveamo placere nebuna sa stau pe balconul de la et 4 sa citesc in zilele in care ''ma pajeam '' si eram data toata cu iaurt si lasata acasa.Va pup,cu siguranta ca unele amintiri au o paralela comuna,ma refera la cele mai ''tinerele'' care au au avut o copilarie ante-revolutie,mai restrictiva in anumite privinte,dar cu adevarat Copilarie,HAIDETI SA REDESTEPAM COPILUL DIN NOI,CACI IN CURANND(SPER SA MAI DUREZE)VOM DA IAR IN MINTEA COPIILOR

Mady,eu nu pot redestepta copilul din mine....Pentru simplul motiv ca n-am iesit inca din mintea copiilor....se stie ca Gemenii sunt vesnicii adolescenti ai zodiacului si,cel putin in privinta asta,mi se potriveste!!!Sincer,n-ati vrea sa-mi auziti copiii povestind cam ce patesc cu mine atunci cand am chef de sotii (si am mai mereu,fiindca asta e una din modalitatile prin care lupt cu stresul si cu ceilalti "microbi" moderni)
Iar in privinta cartilor...of,nu ma starni ca scriu pana maine si nu termin!!!!!Cartile au fost refugiul meu,evadarea mea,oaza mea de bine si de frumos,am iubit fiecare carte atat pt subiectul ei,cat si pe ea ca atare..Detest sa vad pe cineva purtandu-se urat cu o carte, resimt sufleteste o mare durere...Vai,ce amintiri trezesti in mine pomenind de "Lorelei"...Iar "La Medeleni" a fost ani de zile sablonul meu pt o familie fericita!Ii compatimesc sincer pe cei f tineri care nu vor sa citeasca o carte ci prefera rezumatul ei,si acela luat de pe net...Sarind de la o idee la alta,n-am sa uit reactia mea (si,implicit,reactia celorlalti la reactia mea) citind cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu "Minerva se dezlantuie"...Pur si simplu radeam in hohote...Daca o sa precizez ca eram in tren,o sa intelegeti...:)))Profesoara mea de romana spunea mereu ca n-a vazut pe nimeni sa traiasca atat de intens subiectul unei carti,sa rada,sa planga,asa ca mine:)))))dar,ce sa fac,daca erau lumea mea?

Depanand o poveste din vremuri demult apuse, cu printese purtand rochii presarate cu trandafiri si perle, impodobite cu broderii si dantele, am creat o poseta potrivita decorului de vis... O alaturam povestilor voastre, si o puteti vedea aici: www.breslo.ro/Product/Shabby-Chic-Purse_272266

Ah da.La Medeleni!!!!!!!!!!!

Fetelor nu mai vorbiti de lucruri sfinte ca nu mai epuizam subiectul acesta.Carti, carti si iarasi carti de vis.Cella Sergi (Panza de paianjen si Mirona) le-am citit in adolescenta si le-am recitit anul trecut, Ionel Teodoreanu (cu Lorelai, Fata din Zlataust pe care am citit-o de doua ori si este in plan s-o recitesc),Cismigiu &comp, si Buna dimineata baieti pe care tocmai le-am terminat a treia oara plus altele.In permanenta umblu cu o carte in geanta si citesc in metrou, in tramvai si masina(merg cu toate trei la servici) in statii si la servici in timpii morti ca sa nu ma plictisesc pe drum ca acasa nu mai apuc.Inca n-am ajuns la Ciresarii(ii rezerv pe cand oi da in mintea copiilor de tot).Acum sunt in pasa romantica, anul trecut spre sfarsit reluasem colectia romanelor politiste ale Aghatei Christi.

Dodo m-ai starnit rau de tot cu amintirile si sincer as putea scrie o carte cu amintirile din copilarie si adolescenta daca as avea talent si pricepere.Am un frate mai mare cu doi ani si la cate prostii am facut impreuna ar iesi un volum umoristic destul de gros.Si aprpos de cearceaf si dude: tin minte ca aveam vreo 5 ani si fratele meu vreo 7 cand am mers intr-o vara la bunici.Isi cumparase biata bunica o patura de lana de la oras frumoasa , frumoasa de-o admira in fiecare zi.In gradina avea doi peri falnici alaturati cu pere mari si parfumate .Frate-miu care era mai zgubilitic in dorinta lui de-asi face cort in joaca sa de-a indienii pune mana pe patura bunicii ia foarfeca ii trage 4 gauri in colturi si leaga patura de cei doi peri. Jale mare in casa.Cand aude frate-miu urletele bunicului stia ca nu mai scapa si in disperare urca repede intr-un par si trage scara dupa el.Bunicu, Dumnezeu sa-l ierte, s-a invartit in jurul perilor furios, l-a amenintat apoi l-a luat cu binisorul dar n-a fost chip sa-l dea jos.Noaptea tarziu cand bunicu sforaia a reusit bunica sa-l convinga sa coboare dar doua zile pana i-a trecut necazul bunicului a stat prin vecini de frica bataii.

:))) imi amintesc si acum cum imi scartaia praful lipit pe dudele zemoase intre premolari :))

bine ai venit! @vintagesiactual

Ce povesti depanati fetelor..extraordinare.
Ma intreb daca copiii mai citesc carti pana noaptea tarziu, sub plapuma la lumina lanternei, cum faceam noi sa nu ne prinda parintii la ore la care trebuia de mult sa dormim.
Ceva imi spune ca nu..
Copilul meu este mic inca, la gradinita nu vrea sa mearga spunand ca a fost, iar cand ii povestesc ca nu-l primeste la scoala, imi raspunde senin: " nu tlebe mama "
Cat despre amintiri si eu as scrie o carte, doar pentru a vedea copilul meu ca puteam gasi bucurie si in lucruri simple.
Si eu ma bucur ca te regasesc Vintagesiactual alaturi de noi cu cocheta poseta pe care ai creat-o.

COLIER realizat in amintirea primei mele papusi din copilarie www.breslo.ro/Product/Colier-dolly_272507

E superb colierul,Monica!!!Exact ca ochii papusii mele:*Mai are nevoie de o rochie superba,ca are colier,are poseta nemaipomenita a Innei s ia Ikkai.....Sa tot stai pe aici(ca,deh,treaba se face singura:))))))

Multumesc love,papusica ta seamana cu a mea....i love you!

Monica este f.frumos colierul tau , felicitari pt imaginatie si mai ales pt realizare..

multumesc mult Kiti!

E o adevarata incantare sa va citesc povestile, amintirile, emotiile (iar povestile de dragoste precum cea amintita de JWL sunt pe+atat de frumoase pe cat de rare sunt), sa va aflu desfatarile si placerile, picaturi din sufletul vostru.

Ma bucura enorm tema acestui concurs, e nemapomenit de calda atmosfera creata

Va aduc si eu doua din povestile mele sper sa reusesc sa revin si cu a treia pana luni seara (talentul meu literar este momentan adormit - la propriu-, fiind foarte obosita, insa sper sa intelegeti si dincolo de cuvintele cam sarace)
www.breslo.ro/Product/Magia-Craciunului--indisponibili-reyervat-concurs-forum_273167

www.breslo.ro/Product/Mermaid---rezervat-concurs-forum_273163



Va pup pana atunci!

Sunt superbe,Andra,ambele lucrari,si bradutul,pe care iti vine sa-l strangi la piept ca pe un copil,atat e de delicat...si sirena cu povestea ei minunata!!!Imi amintesc filmul extrem de bine,si pe mine m-a impresionat ,mai ales ca,asemeni tie,nu ma uit la orice film,iar daca,din intamplare ,ma mai uit,ii dau importanta unei simple vizionari,si aceea cu gandul in alta parte ,de obicei!Mai bine citesc o carte,sau invat ceva nou...Sau prind radacini la calculator:)))))

Ma bucur sa descopar trei piese extraordinare:un colier extrem de elegant, un bradut cochet si o bijuterie-poveste plina de sensibilitate.
Felicitari Monica si Andra si bine ati revenit!

Va zic si eu bine ati revenit in forta :))

Casa bunicilor este cocotata pe un vaf de deal, invecinandu-se doar cu un sir de nuci batrani si o puzderie de meri, peri si visini, cam dezordonati dar generosi din fire.
Nu departe se intindea o padure destul de tanara dar foarte deasa de fagi, de unde, in noptile grele de iarna, coborau caprioarele si cerbii sa mai fure cateva paie din stogul frumos asezat al bunicului.
Dimineata cand ma trezeam, casa era acoperita de zapada. Ninsese atat de mult, incat stratul pufos, depasea gemuletul mic de la bucataria bunicii si ajungea aproape de stresini. Eu si fratele meu eram in extaz. Sorbeam grabiti cana de lapte cald si infulecam repede turtele fierbinti facute de bunica pe plita, aruncam niste haine pe noi si tule-o afara.
Bunicul facuse deja poteca, dand zapada intr-o parte si-n alta. Pentru noi insa, nu era o poteca, pareau adevarate transee, munti de zapada ca-n basme. Apoi il auzeam bolborosind si bodoganind asupra salbaticiunilor care-i deranjau stogul de fan. Sarmanul, le tragea cateva furci de fan jos, ca sa manance, caci nu consumau prea mult dar bietele animale nu intelegea mesajul si tot ajungeau sa smulga smocuri intregi din capita si le taraiau cat colo prin zapada.
Dupa ce termina de rearanjat fanul, sperand in zadar ca va fi pentru ultima oara, bunicul ne chema in mare taina, cu o privire patrunzatoare si ne ducea la fantana, aflata cam la cateva sute de metri de casa si ne arata pe jos....."Uite", ne impartasea el cu voce scazuta "Sunt urme de lupi". Cred ca au fost vreo 4 sau 5 de data aceasta". Noi ramaneam uimiti in loc, apoi pipaiam cu teama dar si respect, urmele rotunde, perfecte.
Deodata uitam brusc de ele caci ne trezeam cu bunicul langa noi care ne aducea doi "bolizi" de zapada. In saci de plastic, indesase fan uscat si legandu-i la gura, erau cele mai grozave sanii din lume. Si adevar era, caci imediat ce-ti dadeai drumul la vale, "bolizii" ne duceau in toate directiile, naravasi ca niste cai salbatici. Ajungeam jos, abia respirand de bucurie si apoi o tasneam iar la deal. Alergam, ce alergam, apoi din ce in ce mai incet, pana jungeam rupti de oboseala in varful dealului, unde, uitam de ea, saream pe saci din nou si iar la vale...."Partie!"...
Nu stiu cat timp trecea asa...nici mancare, nici apa nu mai vroiam. Din cand in cand bunica ne striga sa venim sa mancam ceva dar renunta repede caci noi n-aveam urechi pentru ea.
Spre seara, caci acolo intuneca mult prea repede, bunicul venea incruntat, desi un zambet strengaresc ii mijea de sub mustata si ne lua mai cu forta, mai cu binisorul, acasa.
In casa, miresme nemaintalnite ne asteptau si mancam cu atata pofta cu cata ne jucasem pana atunci. Apoi, radeam in hohote de bunicul, care facea scamatorii cu hainele noastre de care ne dezbracasem. Pantalonii erau atat de plini de zapada, ca daca ii puneau in picioare, stateau singuri, tepeni, fara sprijin, caci straturi serioase si muncite de zapada in intareau.
Apoi ne toleneam pe pat, rupti de oboseala dar entuziasmati, povesteam pe nerasuflate ce ispravi facusem pe derdelus. Incet, incet, glasurile noastre scadeau si se rareau, facand loc unei toropeli dulci si molcome si cand mai sa atipim....un miros parfumat, dulceag, minunat ne gadila narile trezindu-ne. Alergam repede la bucatarie, iar bunica scotea din rola sobei, mere si pere coapte. Doamne! Si acum imi lasa gura apei, la gandul acelor deserturi imparatesti, care ti se topeau in gura. Stateam cu totii pe scaunele in jurul sobei, lemnele trosneau pe foc iar falcile noastre nu conteneau sa mestece si sa savureze mere si pere coapte.
Intr-un tarziu adormeam in odaia incalzita, pe patul de langa soba, zambind prin somn, visam la ce vom face a doua zi.
Afara, zapada se asternea in continuare in liniste...
Nu stiu de ce, dar zapada acolo, nu era alba. Nu. Avea o nuanta albastruie aproape divina si stralucea ca un covor nesfarsit de diamante albastre. Nu cred ca am mai vazut de atunci asemenea minunatie sau poate ca as fi vazut daca ochii mei ar mai avea timp sa vada....

www.breslo.ro/Product/Cantec-de-iarna-set-argintat-amazonit-si-angelit_273666

Superba povestea ,Laruca,superb setul,dar si mai superbe manutele grasulii care se vad acolo:)))Se pare ca iernile copilariei noastre erau mai frumoase,mai bogate in zapada,in jocurile cu ea,in arome...De fapt,noi traiam fiecare clipa cu nesat,pe cand acum,dincolo de stresul vremurilor si greutatea vietii,copiii si tinerii uita exact esentialul:din puterea de a trai bucuria oricarui moment se nasc amintirile nepieritoare de mai tarziu!

Multumim Laruca pt povestea atat de frumos redata,si pt setul tau minunat

Mare bucurie sa fim printre atatia oameni talentati, superba povestioara @Laruca, ca si setul

De vis povestirea! Si setul parca e rupt din ea :)

Superba amintire Laruca si setul creat este chiar de acolo, de langa casa bunicilor tai.
Si inca o lista adunand povesti frumoase:
www.breslo.ro/Treasury/view/Bijuterii-poveste-dezvaluite-la-gura-sobei--Concurs_6435

buna dimineata! :) ma gandeam ce frumos ar fii daca s-ar prelungi concursul cu inca o saptamana ....

Am mai venit cu un produs, insotit de aceasta data de o povestioara sa spunem (preluata tot din cartea mea), generalizata, la care ar trebui sa reflectam...

www.breslo.ro/Product/Glob-decorativ_271230

"Un el şi o ea ţinându-se de mână; aranjamente florale, şampanie, invitaţi. În faţa lor, ofiţerul stării civile care pune aceeaşi întrebare: “Accepţi să iei în căsătorie pe ... pentru tot restul vieţii, să fiţi împreună la bine şi la rău, la bucurii şi necazuri?”
O căsnicie bună este aceea în care fiecare îi încredinţează celuilalt rolul de paznic al solititudinii sale. O căsnicie se bazează pe ăncredere reciprocă, sprijin, respect şi iubire. Iubirea este aripa daruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. Când iubim şi credem din adâncul sufletului în ceva, ne simţim cei mai puternici din lume şi ne cuprinde o seninătate care vine din certitudinea că nimic nu va putea să ne înfrângă credinţa. În pofida tuturor nedreptăţilor, în pofida lucrurilor prin care nu am merita să trecem, în pofida sentimentului că suntem incapabili să schimbăm ceea ce e greşit în oameni şi-n lume, dragostea e mai puternică decât orice şi ne va ajuta să creştem. Şi doar atunci vom fi capabili să înţelegem stelele, îngerii şi miracolele.
Cele trei inele ale căsătoriei sunt: inelul de logodnă, inelul de cununie şi inelul suferinţei. Ca să fii fericit, trebuie să înveţi arta de a înflori printre spini. Dragostea este plină de capcane. Când se manifestă, îşi arată numai lumina – şi nu îngăduie să se zărească umbrele produse de lumina ei. Inima omului tânjeşte în primul rând după înţelegere, părtăşie, iubire şi omul este gata mai degrabă să renunţe la mâncare sau la confort pentru a beneficia de acestea.
Familia este locul în care membrii acesteia îşi pot găsi resursele pentru a face faţă acestei vieţi. Este locul în care căutăm înţelegere atunci când suntem obosiţi sau descurajaţi; este locul unde "ne încărcăm bateriile" pentru un nou asalt în viaţă, în ziua care urmează. Relaţiile din familie trebuie să se bazeze înainte de orice pe respectul reciproc - între soţi, între părinţi şi copii, copii şi părinţi; să pornească de la ideea că înaintea lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali. Dacă Dumnezeu le-a conferit bărbaţilor statutul de cap al familiei, aceasta nu înseamnă că ei sunt şi stăpâni ai soţiilor şi copiilor lor.
Pentru ca fiecare membru al familiei să se poată dezvolta armonios, el trebuie să fie înconjurat cu dragoste şi înţelegere de ceilalţi membri ai acesteia. Aici comunicarea are rol esenţial. Familiile în care membrii comunică au succes în viaţă. Să nu uităm că a comunica nu înseamnă doar a vorbi mult şi des unii cu alţii. Când comunicarea este superficială, relaţiile din familie au de suferit. Desigur, benefică este comunicarea cea mai profundă, care merge până la împărtăşirea celor mai intime gânduri, sentimente, aspiraţii. Cele mai multe familii sunt deficitare, deoarece comunicarea lor se rezumă la discuţii de genul: "Cine cumpără pâine astăzi?", "Ce notă ai luat la matematică?", "Ţi-a fost frig astăzi?", "Cum s-a purtat şeful cu tine?", "Ce ne faci de mâncare azi?" etc. O altă problemă care afectează mult familia o constituie felul în care sunt împărţite treburile în gospodarie. Este nedrept ca femeia să facă toate treburile casei. Este bine să existe o evidenţă a treburilor care trebuie făcute în gospodarie şi toţi să participe în mod egal, inclusiv soţul şi copiii, de la vârsta cea mai fragedă. De asemenea, ar fi ideal ca în orice familie să existe un consiliu familial în cadrul căruia fiecare membru al familiei are dreptul la opinie, este ascultat şi împreună se găsesc soluţiile problemelor.
Desgur ca în orice casă, mai există şi mici divergenţe. Dacă v-aş întreba de ce ţipă oamenii când sunt supăraţi, probabil mi-aţi răspunde că ţipăm deoarece ne pierdem calmul. Dar de ce să ţipăm atunci când cealaltă persoană e chiar lângă noi? Probabil din nou mi-aţi răspunde că ţipăm pentru a fi siguri că celălalt ne aude. Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă? Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încet şi suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate iar distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe se iubesc: au inimile apropiate. Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă. Nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.Iar când aveţi o problemă, întrebaţi-vă: "Va mai conta asta peste un an sau doi?" şi dacă răspunsul este "Nu", gândiţi-vă bine dacă merită să vă irosiţi atât de tare pentru ea.
Unul dintre principalele noastre ţeluri în viaţă este acela de a fii fericiţi nu? Fericirea depinde de multe lucruri, unele spuse, altele nespuse dar intuite şi simţite. Copleşiţi uneori de necazuri, uităm de fericire. Fericirea nu înseamnă să supravieţuim unei furtuni, ci să ştim să dansăm în ploaie. Fericirea vine din înşelegerea exactă a rostului nostru în viaţă şi vom constata că este mult mai aproape decât credeam. Iar pentru a fi fericit, trebuie să învăţăm arta de a înflori printre spini.
Şi dacă totusi perla de mare preţ, pentru a cărei dobândire un om renunţă la toate bunurile, se dovedeşte până la urmă a fi falsă?"

Buna ziua! Am incercat si eu ceva:
www.breslo.ro/Product/Artificii-de-revelion_274012
Mai am un proiect mai fabulos, daca termin pana la ora 24.

Am si eu o nedumerire. Premiile oferite cu generozitate clientilor care voteaza in concursurile organizate de voi ajung vreodata la clienti? E o intrebare pe care mi-am pus-o in forul meu interior, dar pe care ma simt datoare sa o supun atentiei tuturor, pentru ca, recitind despre generozitatea celor care ofera premii clientilor, nu inteleg sensul acestei generozitati, din punctul meu de vedere (a se vedea concursul anterior, VIS TROPICAL). Nu e nici o problema, oricum am castigat chiar si numai admirand creatiile propuse de atatea maini de maestru, dar daca nu se trimit premiile, de ce mai sunt sponsori pentru clienti?

Pupi, normal ca se trimit premiile. Nimeni nu este obligat sa sponsorizeze, o face de placere si premiile chiar ajung la clienti. La concursul "Vis tropical" am oferit si eu niste premii clientilor, dar nu toti le-au ridicat. Te astept la mine in magazin, poti sa alegi de aici www.breslo.ro/Shop/cocky/Premii-concurs-Vis-tropical_17940 3 produse.

Ca tot aducea Diana vorba de comunicare, esentiala in viata de zi cu zi, Pupi oare am inteles gresit mesajul tau? Ai castigat un premiu la un concurs anterior si nu l-ai primit?
Nu stiu sa-ti raspund privitor la altii, dar in cazul meu faptul ca de cateva editii ale acestui concurs pe forum se atribuie premii clientilor votanti ma bucura.
Am avut ocazia sa-mi exprim bucuria ca am cunoscut oameni minunati in spatele magazinelor cu nume diverse si chiar am multumit cred tuturor celor care au facut posibila realizarea obiectelor mele prin materialele pe care le-am achizitionat de aici. Acum este o sansa sa multumesc si clientilor ( indiferent daca mi-au calcat sau nu pragul magazinului ) si o fac generic prin aceasta bijuterie oferita si care chiar va ajunge la destinatar.Toate premiile puse in joc vor ajunge la cei indreptatiti cionform regulamentului.
La finalul concursului se vor acorda premiile puse in joc de organizatori si sponsorii concursului, toti oameni dragi si deosebiti.

Bine ai revenit Diana si frumos mesajul tau.
Un bun venit Kjoco, domnul cu o verva extraordinara si cu creatii deosebite faurite din lemn.

da Dodo, Pupi a castigat un premiu la concursul "Vis tropical".
Pupi, ca sa primesti premiul trebuie sa adaugi produsele in cos, astfel incat sponsorul/organizatorul sa stie la ce adresa trimite coletul :)

Deci e o simpla neantelegere..banuiam asta.
Pupi ai mana norocoasa...iti doresc succes si la editia de poveste.

Am facut toate procedurile. Chiar si sponsorul stia ca trebuie sa trimita produsele pe care le alesesem, dupa care comunicarea a incetat. Nu ideea in sine, de a avea niste bijuterii oferite de maestri Breslo, pe care mi le-am dorit, mi le-am ales si nu le-am mai primit, ba chiar am sa refuz sa le mai primesc, ci problema este una de principiu. Firma care sponsorizeaza ramane cu o imagine frumoasa in fata celorlalti participanti, iar adevarul e cu tot altul.

Pupi, n-am stiut ca ai ales deja :( nu stiu de ce nu ai primit premiile. Credeam ca nu le-ai ales, pentru ca eu mai am de oferit produse pentru 2 clienti, am presupus ca esti unul dintre ei.

@pupi este posibil sa se fi ratacit pe drum, chiar acum suntem in situatia asta cu andra de la @bijouxdemonange, noi am trimis pana acum tot, poate persoana a trimis coletul, el s-a ratacit prin Posta Romana, persoana a plecat in concediu... si de aia nu mai raspunde la mailuri, poate nu are semnal in varful muntelui, sunt sigura ca nu a fost ceva premeditat, poti verifica la feedbackul meu primit de pe premii de la concursuri anterioare. Inca nu am citit ce s-a scris deasupra, bine ai venit @kjoco si bine ai revenit diana (citesc imediat si povestioara)